Majoritatea oamenilor cunosc vanilia din înghețată, din lumânări și din odorizantul agățat de oglinda retrovizoare. Păstaia pe care o cumpără un parfumier a asudat în pături de lână și s-a uscat la soare luni întregi. Când ajunge la parfumier, miroase mai degrabă a tutun maturat decât a desert: întunecat, a piele tăbăcită și puțin a alcool.
3 min
O orhidee din tropice
Vanilia este fructul unei orhidee, Vanilla planifolia, originară din pădurile umede din centrul Mexicului. Totonacii din Veracruz au maturat primii păstăile: le despicau, le lăsau să asude, apoi le uscau la soare săptămâni la rând, până când fructul verde devenea negru și flexibil, iar aerul din jur se îngroșa. Aztecii o prețuiau atât de mult, încât o cereau ca tribut. Când Cortes a adus păstăile în Spania, în secolul al XVI-lea, curțile europene ungeau cu extractul mănușile parfumate și îl amestecau în paste de zahăr. Voiau mai mult. Timp de două secole nu au avut de unde. Orice încercare de a cultiva vanilia în afara Mexicului a eșuat, pentru că nimeni nu știa că polenizarea în sălbăticie o făcea o singură specie de albină, Melipona. Fără această albină, orhideea înflorea și nu rodea nimic.
Cum miroase vanilia
Vanilina este molecula principală, dulce și balsamică. O păstaie maturată conține alte câteva sute, iar ele trag mirosul spre piele tăbăcită, fructe uscate și fum. Fiecare dintre cele trei origini principale miroase diferit.
Vanilia Bourbon din Madagascar asigură aproximativ trei sferturi din producția mondială și este cea mai întunecată dintre cele trei: cremoasă și grea, cu o notă de stafide păstrate în rom. Vanilia din Tahiti este mai ușoară, florală și anisată. Vanilia din Mexic, cea originară, este mai picantă și mai lemnoasă, cu un miros de scoarță uscată. Parfumierul alege una după ceea ce lipsește formulei, iar alegerea schimbă întreaga bază.
Madagascar și problema polenizării manuale
În 1841, pe insula Réunion, Edmond Albius, un băiat de 12 ani aflat în sclavie, a descoperit că vanilia se poate poleniza manual, ridicând cu un bețișor subțire membrana care desparte antera de stigmat. Tehnica aceasta, aproape neschimbată, este și azi cea cu care se polenizează orice floare de vanilie din lume, în afara Mexicului. Fiecare floare se deschide o singură dimineață. Dacă momentul trece, nu se formează păstaia. Un lucrător priceput polenizează între 1.000 și 2.000 de flori pe zi în scurtul sezon de înflorire. După recoltare, păstăile verzi se opăresc în apă fierbinte, apoi se înfășoară în pături de lână și asudă săptămâni întregi, apoi se usucă la soare luni de zile. Maturarea poate dura în total nouă luni. Niciun alt condiment nu cere atâta muncă manuală pe kilogram, iar prețul oscilează violent la fiecare sezon de cicloane din Madagascar.
Cum o folosesc parfumierii
Într-o formulă, vanilia intră aproape întotdeauna în bază. Se evaporă lent și reține materiile mai ușoare de deasupra, așa că parfumul ține mai mult. La doză mare, este tot parfumul: un gourmand lipicios care umple o încăpere. La doză mică nu o numește nimeni: îmblânzește o piele tăbăcită și încălzește o ambră.
Două parfumuri ale casei PREMIEREPEAU folosesc vanilia în moduri opuse. În Insuline Safrine, absolutul de vanilie din Madagascar stă în bază alături de scoarță de scorțișoară din Sri Lanka și de un acord de alună de pădure prăjită, iar rezultatul este cald și apropiat de patiserie. În Albâtre Sépia, aceeași planifolia din Madagascar întâlnește patchouli și un acord de cerneală, care îi iau dulceața. Acolo miroase mineral și uscat.
Această materie la PREMIEREPEAU: Insuline Safrine. Șapte extrait de parfum la 20%, o colecție. DISCOVERY SET le cuprinde pe toate șapte, în mostre de 2 ml.
Mai departe: Citiți mai mult în Jurnalul de parfumerie
