Lemn de guaiac (guayacan)

NaturalLEMNE ȘI MUȘCHIlemnos · floral · bogat
BazăPiramidă
3/5Intensitate
400hPersistență
1Origini
Specimen
Lemn de guaiac (guayacan) materie primă de parfumerie
Bază
Bulnesia sarmientoi
Definiție

Lignum vitae, cel mai greu lemn, care se scufundă în apă. Afumat, rășinos, ușor dulce, excepțional de dur.

Floral
89
Verde
86
Blând
81
Pudrat
50
Fructat
52
Lemnos
28
Palo santo, lemn de guaiac, guaiac, Bois de gaïac
Type
Ingredient
Olfactive family
Lemnos
Source
lemn (duramen)
Chemical class
produs natural complex (ulei esențial)
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
3/5Intensitate
Medie
intensitatea mirosului
Persistență pe bandeletă
400ore · 17 zile
1 h6 h24 h3 z7 z400 h
la 100 %
Țări producătoare
America de Sud

Miros

Afumat, uscat, cu o notă discretă de ceai. Fumul este curat: nu de foc de tabără, ci apropiat de tămâie, aproape rece. În inimă, guaiolul aduce o ușoară notă florală, de trandafir. Mai puțin dulce decât lemnele vanilate, mai puțin pământos decât vetiverul. Caracterul general este auster, reținut și categoric lemnos.

Terroir și maturitate

Pe larg

Lemnul de guayacan (Guaiacum officinale, lignum vitae) este un lemn de esență tare, extrem de dens și rășinos, originar din Caraibe și din nordul Americii de Sud. Este cel mai dens lemn recoltat comercial, cu o densitate relativă de peste 1,0, adică se scufundă în apă. Lemnul secretă o rășină naturală (rășină de guaiac), care îi dă un miros afumat, dulce și ușor vanilat.

Uleiul de lemn de guaiac se distilează de obicei din Bulnesia sarmientoi, o specie înrudită, și nu din Guaiacum propriu-zis, care este în pericol critic de dispariție și figurează în CITES. Uleiul conține concentrații mari de guaiol și bulnesol, alcooli sesquiterpenici care dau un caracter afumat, de ceai, ușor floral.

În parfumerie, lemnul de guaiac dă o notă de bază lemnoasă și afumată, mai uscată și mai transparentă decât patchouli, mai puțin cremoasă decât lemnul de santal și mai aparte decât lemnul de cedru. Nota afumată se datorează compușilor fenolici naturali înrudiți cu guaiacolul, aceeași moleculă care dă mirosul cărnii afumate.

Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.

·

Vezi și: Arin · Alfa-humulen · Amarant · Amberever · Scoarță de amburana · Antillone · Măr

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Distilare cu vapori de apă a așchiilor de lemn, de obicei din Bulnesia sarmientoi, și nu din speciile Guaiacum incluse în CITES. Ulei bogat în guaiol și bulnesol. Producție: Paraguay, Argentina. Adevăratul Guaiacum officinale este în pericol critic de dispariție.

Formulă
Complex mixture: guaiol (C₁₅H₂₆O), bulnesol (C₁₅H₂₆O), guaiazulene (C₁₅H₁₈)
CAS
8016-23-7
Botanică
Bulnesia sarmientoi
Aspect
Pastă solidă galben-brună
Intensitatea mirosului
Medie
Cât ține
400 de ore la 100,00%
Sinonime
Palo santo, lemn de guaiac, guaiac, Bois de gaïac
Statut IFRA
Vedeți nota

Fără standard IFRA pentru materia primă ca atare (Amendamentul 51)

Proprietăți fizice
Punct de inflamabilitate
282,00 °F. TCC (138,89 °C)
Densitate relativă
0,96000 până la 0,97500 la 25,00 °C.
Indice de refracție
1,50200 până la 1,50700 la 20,00 °C.

În parfumerie

Lemnul de guaiac servește ca fixator în notele de bază ale compozițiilor afumate, lemnoase și cu note de piele tăbăcită. Fumul lui curat este o alternativă la materii mai grele, precum gudronul de mesteacăn sau uleiul de cade. Se potrivește în structuri chypre, în acorduri de piele tăbăcită și în compoziții lemnoase moderne. Nota de ceai îl face util în compoziții care sugerează reculegerea și finețea.

Rol în formulă
01fixator
02intensificator de difuzie
03modificator
04notă de semnătură
05agent de înălțare
06agent de armonizare
Forme disponibile
ulei esențial absolut

Vedeți și

7 note