Lemn de guaiac (guayacan)

Lignum vitae, cel mai greu lemn, care se scufundă în apă. Afumat, rășinos, ușor dulce, excepțional de dur.
- Type
- Ingredient
- Olfactive family
- Lemnos
- Source
- lemn (duramen)
- Chemical class
- produs natural complex (ulei esențial)
Miros
Terroir și maturitate
Pe larg
Extracție și chimie
Metodă de extracție
Distilare cu vapori de apă a așchiilor de lemn, de obicei din Bulnesia sarmientoi, și nu din speciile Guaiacum incluse în CITES. Ulei bogat în guaiol și bulnesol. Producție: Paraguay, Argentina. Adevăratul Guaiacum officinale este în pericol critic de dispariție.
- Formulă
- Complex mixture: guaiol (C₁₅H₂₆O), bulnesol (C₁₅H₂₆O), guaiazulene (C₁₅H₁₈)
- CAS
- 8016-23-7
- Botanică
- Bulnesia sarmientoi
- Aspect
- Pastă solidă galben-brună
- Intensitatea mirosului
- Medie
- Cât ține
- 400 de ore la 100,00%
- Sinonime
- Palo santo, lemn de guaiac, guaiac, Bois de gaïac
Fără standard IFRA pentru materia primă ca atare (Amendamentul 51)
- Punct de inflamabilitate
- 282,00 °F. TCC (138,89 °C)
- Densitate relativă
- 0,96000 până la 0,97500 la 25,00 °C.
- Indice de refracție
- 1,50200 până la 1,50700 la 20,00 °C.
În parfumerie
Lemnul de guaiac servește ca fixator în notele de bază ale compozițiilor afumate, lemnoase și cu note de piele tăbăcită. Fumul lui curat este o alternativă la materii mai grele, precum gudronul de mesteacăn sau uleiul de cade. Se potrivește în structuri chypre, în acorduri de piele tăbăcită și în compoziții lemnoase moderne. Nota de ceai îl face util în compoziții care sugerează reculegerea și finețea.