Mosc cetonă

Identitate și proprietăți

Moscul cetonă este un mosc nitro cu denumirea IUPAC 1-(4-terț-butil-2,6-dimetil-3,5-dinitrofenil)etanonă. Masa lui moleculară este 294,30. Face parte din cetonele aromatice. Este insolubil în apă, cu o solubilitate de 0,46 mg/L la 25 °C, și foarte solubil în cloroform. Moscul cetonă este unul dintre cele cinci moscuri nitro cu cea mai mare importanță comercială, alături de moscul ambretă, moscul moskene, moscul tibetene și moscul xilen. Moscurile nitro sunt compuși de sinteză înrudiți structural, derivați alchilați ai nitrobenzenului. Coeficienții lor de partiție octanol-apă sunt cuprinși între 4,3 și 4,9, ceea ce arată că sunt lipofili. Încălzit până la descompunere, moscul cetonă degajă vapori toxici de oxizi de azot.

Reglementare și siguranță

Standardul IFRA pentru moscul cetonă este o specificație. O evaluare australiană a moscurilor nitro îl citează: moscul cetonă trebuie folosit doar dacă conține mai puțin de 0,1% mosc xilen. Moscul cetonă a primit un avertisment de utilizare restricționată. La 8 decembrie 1999, SCCNFP a adoptat un aviz privind moscul cetonă. Avizul fusese cerut în timp ce se stabileau limitele pentru moscul xilen în produsele cosmetice. Concluzia lui: moscul cetonă poate fi folosit în siguranță în produsele cosmetice, cu excepția celor de igienă orală, până la o doză zilnică absorbită maximă. Avizul arăta că expunerea consumatorilor ar trebui redusă, pentru că substanța rămâne mult timp în grăsimea umană și se excretă în laptele uman. SCCNFP a adăugat că sunt necesare studii de toxicitate pe termen lung. Moscul moskene și moscul tibetene au fost interzise în produsele parfumate din cauza efectelor adverse ale unor compuși cu structură asemănătoare. Moscul ambretă a fost retras, pentru că ingerarea lui a fost asociată cu slăbirea membrelor posterioare la șobolani și cu modificări neuropatologice în creier, măduva spinării și nervii periferici.

Comportamentul în organism și în mediu

Moscurile de sinteză sunt compuși lipofili și tind să se depună și să persiste în țesutul adipos. Studiile toxicocinetice arată că moscul cetonă și moscul xilen se distribuie în aproape toate țesuturile, cu nivelurile cele mai mari în tractul gastrointestinal, ficat, țesutul adipos, glandele suprarenale, tiroidă și rinichi. Ambele au fost găsite în laptele de șobolan și în laptele uman. Moscurile nitro rămân în țesutul adipos uman și se excretă în laptele matern, iar produsele de îngrijire personală și cele de uz casnic sunt principala cale de expunere a oamenilor. Folosirea acestor produse duce la o expunere directă prin piele și prin inhalarea prafului contaminat și a parfumurilor volatilizate. După folosire, acești poluanți persistenți trec prin stațiile de epurare și ajung în mediu odată cu apele evacuate. Compușii nitro de mosc nu se degradează ușor, de aceea sunt foarte stabili și omniprezenți în mediu. Doza letală medie a moscului cetonă și a moscului xilen la șobolani și șoareci depășește 2.000 mg/kg greutate corporală. Pentru moscul cetonă, atât DL50 orală acută la șobolani, cât și DL50 dermică acută la iepuri au depășit 10 g/kg. Într-un test cutanat pe cobai, la doza de provocare cea mai mare, o înroșire ușoară a apărut la 5 din 20 de animale după 24 de ore, dar nu și după 48 de ore, iar s-a apreciat că efectul nu îndeplinește criteriile de clasificare. Într-un test pe animale, s-a ajuns la concluzia că moscul cetonă este slab fotoalergen.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.