Tamanu

Uleiul de tamanu se presează la rece din sâmburii uscați ai speciei Calophyllum inophyllum, un arbore de coastă mereu verde, originar din Asia de Sud-Est, Polinezia și Africa de Est. Arborele aparține familiei Calophyllaceae: numele genului, din grecescul kalos (frumos) și phullon (frunză), se referă la frunzișul lucios, lăcuit, nu la ulei. Numele din Polinezia Franceză, tamanu, este cel care s-a impus în comerțul global; în Madagascar se numește foraha, în Hawaii kamani, în Fiji dilo.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.

Profil olfactiv

Uleiul este de la verde închis la brun, vâscos și foarte aromatic. Mirosul se deschide nucos și vegetal, cu coji de nucă și pieliță crudă de arahidă, și are un curent amar și verde pronunțat care îl desparte de uleiurile de nucă mai ușoare, precum migdalele dulci sau nuca de macadamia. O picanterie ușoară de frunză de curry străbate registrul de mijloc. În faza finală, amăraciunea se retrage și o dulceață rășinoasă și caldă îi ia locul, mai apropiată de pralina învechită decât de orice floare. Impresia generală este densă, lipidică și pământoasă. Tehnica headspace aplicată uleiului arată o serie de aldehide, cetone și compuși heterociclici care dau mirosul caracteristic de nucă.

Origine și extracție

Extracția urmează un proces lent, tradițional, care nu poate fi accelerat mecanic. Fructele coapte cad singure din copac și se adună. Sâmburii palizi, fără miros, se usucă apoi la soare între una și două luni, o fază de maturare esențială în care reacțiile enzimatice și oxidative dau uleiului culoarea, aroma și compușii bioactivi. Sâmburii devin maro închis și lipicioși. Abia atunci se presează la rece, la temperatură joasă (între 26 și 32 °C), și se obține un ulei vâscos, cu un randament între 40 și 60% din greutate. Aproximativ 90 kg de drupe uscate dau între 4 și 5 litri de ulei finit.

Chimie

Acizii grași principali sunt acidul oleic (între 30 și 55%), linoleic (între 15 și 45%), palmitic (între 5 și 20%) și stearic (între 5 și 25%). Ce distinge chimic tamanu de alte uleiuri de semințe este fracțiunea lui rășinoasă (între 10 și 30% din compoziția totală), cu neoflavonoide și piranocumarine care nu se găsesc nicăieri altundeva în natură: calophyllolide (CAS 548-27-6, C₂₆H₂₄O₅, primul neoflavon izolat vreodată dintr-o sursă naturală, în 1951), inophyllums B, C, D, E, P, calanolides și tamanolides. Acești compuși răspund de activitatea antiinflamatoare și antimicrobiană documentată a uleiului și contribuie la profilul lui olfactiv neobișnuit de greu și rășinos.