Genul Brugmansia cuprinde șapte specii: B. arborea, B. aurea, B. insignis, B. sanguinea, B. suaveolens, B. versicolor și B. vulcanicola. Speciile de Brugmansia sunt originare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, de-a lungul Anzilor, din Venezuela până în nordul Chile, și din sud-estul Braziliei. Nicio plantă sălbatică nu a fost confirmată vreodată, iar toate cele șapte specii figurează ca dispărute în sălbăticie pe Lista Roșie IUCN. Genul supraviețuiește datorită cultivării de către om.
Plantele
Speciile de Brugmansia sunt arbuști mari sau arbori mici, cu tulpini semilemnoase, adesea foarte ramificate. Ating o înălțime de 3 până la 11 m (10 până la 36 ft). Numele de „trompeta îngerului” vine de la florile mari, pendule, în formă de trompetă, lungi de 14 până la 50 cm (6 până la 20 in) și late de 10 până la 35 cm (4 până la 14 in) la deschidere. Au nuanțe de alb, galben, roz, portocaliu, verde sau roșu. Cele mai multe specii de Brugmansia sunt parfumate seara, ca să atragă fluturii de noapte care le polenizează. Colibriul cu cioc-sabie este singurul polenizator al speciei Brugmansia sanguinea.
Cele șapte specii se împart în două grupuri naturale, izolate genetic. Grupul de climă caldă formează secția Brugmansia, iar grupul de climă rece, secția Sphaerocarpum. Speciile de Brugmansia se cultivă în ghivece ca plante ornamentale în toată lumea și s-au naturalizat în zone tropicale izolate de pe tot globul.
Un răsad tânăr crește drept în sus, de obicei pe o singură tulpină, până la prima bifurcație principală, la o înălțime între 80 și 150 cm. Planta înflorește doar după ce ajunge la această bifurcație și numai pe lăstarii noi de deasupra ei. Plantele de Brugmansia se înmulțesc prin butași lemnoși și prin butași de vârf cu frunze.
Chimia mirosului
Uleiul esențial al florilor de Brugmansia suaveolens se schimbă radical între florile de noapte abia deschise și florile trandafirii, îmbătrânite, din ziua următoare. În florile albe domină 1,8-cineolul (72,1%), (E)-nerolidolul (11,7%), α-terpineolul (5,3%) și alcoolul feniletilic (3,2%). În florile trandafirii, 1,8-cineolul scade la 2,0%, iar (E)-nerolidolul la 1,9%. Megastigmatrienonele urcă în schimb la 35,5%, nonanalul la 17,4%, terpinen-4-olul la 10,5% și heptanalul la 10,2%, iar alcoolul feniletilic nu mai este detectat.
Probele headspace de la Brugmansia × candida au arătat un amestec de compuși volatili florali bogat în (E)-β-ocimen (38-52%) și 1,8-cineol (5-19%), cu cantități mai mici de alcool feniletilic (1-3%) și (E)-nerolidol (5-6%). O analiză headspace a speciei Brugmansia suaveolens a găsit un profil dominat de benzenoide, în principal benzoat de metil (18,7%), alături de 1,8-cineol (25,5%) și geraniol (17,9%). Emisiile florale de geraniol, benzoat de metil și nerolidol ale speciei B. suaveolens ating maximul între miezul nopții și ora 4:00.
Teaspiranii și megastigmatrienonele sunt nor-izoprenoide C13 derivate din carotenoide și sunt componente importante ale tutunului și ale altor solanacee. La Brugmansia suaveolens s-au identificat 50 de compuși volatili în flori și în frunze, cei mai mulți în flori.
Brugmansia suaveolens
Brugmansia suaveolens, cunoscută ca trompeta albă a îngerului din Brazilia, este o specie din familia solanaceelor, originară din sud-estul Braziliei. Inițial era endemică în pădurile tropicale umede de pe coastă, unde crește sub 1.000 m, pe malurile râurilor și la marginea pădurilor. Este un arbust semilemnos sau un arbore mic, înalt de 3 până la 5 m, cu frunze ovale lungi de până la 25 cm. Florile mari, pendule, sunt galben-pal înainte să se deschidă, se deschid noaptea în corole albe evazate și devin trandafirii a doua zi. Au o lungime de aproximativ 24 până la 32 cm. Epitetul latin suaveolens înseamnă „cu parfum dulce”. Ziua, florile atârnă pe jumătate închise, iar seara își ating din nou apogeul.
Există mii de hibrizi cultivați de Brugmansia, iar cei mai mulți au printre strămoși și specia B. suaveolens. Ca urmare a intervenției omului, specia crește acum în zone rezidențiale din cea mai mare parte a Americii de Sud și, ocazional, în America Centrală, Mexic, California, Grecia, Africa și unele părți ale Floridei.
Din punct de vedere chimic, B. suaveolens este bine studiată: în florile mature și imature, în fructe, corolă, rădăcini și nectarul florilor s-au identificat 59 de alcaloizi.
Toxicitate
Toate părțile plantelor de Brugmansia pot fi otrăvitoare, mai ales semințele și frunzele. Efectul toxic se datorează în principal atropinei și scopolaminei (hioscinei), doi alcaloizi tropanici. Este prezentă și hiosciamina. Acești alcaloizi pot duce la sindrom toxic anticolinergic și delir. Ingestia poate provoca confuzie, tahicardie, uscăciunea gurii, constipație, tremor, idei delirante, midriază și moarte.
Concentrațiile de alcaloizi diferă mult între părțile plantei și variază cu anotimpul și cu gradul de hidratare, așa că un nivel sigur de expunere este aproape imposibil de stabilit. În florile de B. suaveolens, atropina și scopolamina ajung în medie la 0,79 și, respectiv, 0,72 mg pe gram de plantă uscată, iar nectarul florilor conține și scopolamină. O femeie care și-a frecat ochiul drept după ce atinsese frunzele și florile de Brugmansia suaveolens s-a prezentat cu pupila dreaptă dilatată.
