Calafate

Calafate nu este o materie primă de parfumerie. În lanțul comercial nu există ulei esențial, absolut sau extract CO2 din Berberis microphylla. Fructul este prea mic, prea sălbatic și prea îndepărtat pentru extracția industrială: crește pe arbuști spinoși în stepa măturată de vânt din Patagonia argentiniană și chiliană, din Țara de Foc până în regiunea lacurilor, la altitudini unde aproape nimic altceva nu rodește. Când un parfumier trece calafate printre note, descrie un acord: o reconstituire de sinteză care urmărește să redea caracterul fructului.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.

Cum miroase fructul

Fructul proaspăt, strivit între degete, este acrișor și ușor astringent: mai închis decât afina, mai puțin sulfuros decât coacăzul negru, cu o mușcătură tanică, de cerneală, dată de conținutul ridicat de antociani (predomină glicozizii de delfinidină, petunidină și malvidină). Se simte o notă slabă, ierboasă și amăruie, de la berberină, alcaloidul de tip izochinolină caracteristic tuturor speciilor de Berberis. Cele mai apropiate date publicate despre compușii volatili provin de la o specie înrudită, Berberis crataegina, unde olfactometria GC-MS a identificat nonanalul (verde, ceros), hexanalul (iarbă tăiată) și linaloolul (floral-lemnos) drept principalii compuși activi olfactiv.

Acordul

În practică, un acord de calafate ar folosi materii care reconstituie caracterul acrișor al fructelor negre: 2-metilbutirat de etil pentru densitatea fructului copt, damascenonă pentru adâncimea de dulceață, cis-3-hexenol pentru nota verde, crocantă, a frunzei din tufa sălbatică și o urmă de absolut de muguri de coacăz negru pentru tenta sulfuroasă, de pisică, care ridică acordul. Rezultatul este o notă de fruct imaginar, recognoscibil, dar greu de identificat, undeva între coacăzul negru și porumbe.

Botanică și teroir

Berberis microphylla G. Forst. (sin. B. buxifolia Lam., reclasificată de Landrum în 1999) este un arbust spinos, persistent, din familia Berberidaceae, originar din sudul Americii de Sud. Rodește în vara australă (între ianuarie și februarie) și dă fructe mici, de la albastru închis la negre, nu mai mari decât un bob de mazăre. Planta crește bine pe soluri expuse, sărace în nutrienți, sub vânturi patagoniene care depășesc 100 km/h: condiții care îi concentrează conținutul de antociani și fenoli, ca apărare împotriva stresului UV și oxidativ. Orașul El Calafate din provincia Santa Cruz își ia numele de la acest arbust.