Sticlă

Sticla este un material solid, folosit adesea la ambalarea și îmbutelierea parfumurilor, a căror atractivitate estetică o sporește.
- Type
- Acord
- Olfactive family
- Lemnos
- Source
- Fantezie sau concept: acord olfactiv inspirat de o impresie senzorială
Miros
Pe larg
Merită știut
Cele mai vechi obiecte de sticlă cunoscute sunt mărgele egiptene și mesopotamiene, datate în jurul anului 3500 î.Hr. În uzul contemporan, sticla rămâne recipientul preferat pentru că este inertă chimic: spre deosebire de plastic, nu absoarbe și nu eliberează molecule care ar altera parfumul.
Extracție și chimie
Metodă de extracție
Sticla se obține prin topirea nisipului de cuarț, a sodei calcinate și a calcarului la temperaturi înalte.
- Formulă
- N/A — olfactory concept
- CAS
- N/A — olfactory concept
- Botanică
- Nu se aplică: concept olfactiv
- Intensitatea mirosului
- Ridicată
- Sinonime
- SILICAT CUARȚ STICLĂ SODO-CALCICĂ
Nu se aplică: acord sau concept, nu o singură materie primă
- Notă
- În parfumerie, sticla este un concept olfactiv de transparență minerală. Are laturi curate, reci, minerale, ușor metalice. Se reconstituie din substanțe aromatice aldehidice și minerale.
În parfumerie
Sticla este un acord conceptual, nu o materie primă de parfumerie. Impresia de sticlă (rece, curată, transparentă, ușor minerală) se construiește cu aldehide (pentru o strălucire ascuțită), molecule ozonice (pentru o transparență rece) și moscuri metalice. Acționează ca modificator atmosferic și dă compoziției o netezime fără cusur. Se folosește în compoziții minimaliste și abstracte, unde ținta este absența senzorială, nu prezența.