Lotus

Lotusul sacru (Nelumbo nucifera) este o specie botanică diferită de nuferi (Nymphaea). Planta numită lotus albastru, Nymphaea nouchali var. caerulea, este un nufăr, foarte îndepărtat ca înrudire de Nelumbo. Frunzele de Nelumbo sunt perfect rotunde, iar cele de Nymphaea au o singură crestătură care pornește de la margine până în centru. Numele de lotus se dă și altor plante și grupuri de plante, printre care și genul Lotus, care nu are legătură cu lotusul sacru. Nelumbo are doar două specii actuale: N. nucifera, din Asia, și N. lutea, din America de Nord.

Lotusul sacru este o plantă acvatică perenă. Arealul natural se întinde din Asia de Est, spre nord până în regiunea Amurului, prin nordul Indochinei și prin centrul și nordul Indiei. Rădăcinile cresc în solul de pe fundul iazurilor sau al râurilor, iar frunzele plutesc la suprafața apei sau se înalță mult deasupra ei. Pețiolurile frunzelor pot avea până la 200 cm lungime, ceea ce îi permite plantei să crească în ape de această adâncime, iar rizomul se poate alungi cu până la 20 m într-un singur an. Florile, spectaculoase, ajung până la 35 cm (14 in) în diametru. Florile își pot regla temperatura. Căldura se produce numai în receptacul, în stamine și în petale, iar fiecare dintre aceste părți produce căldură independent de celelalte. Frunzele de Nelumbo resping puternic apa, proprietate care a dat numele efectului lotus. Lotusul sacru este floarea națională a Indiei. Are o semnificație culturală, spirituală și religioasă profundă în hinduism, budism, jainism, ismailism și în cultura chineză. Simbolizează puritatea, iluminarea, trezirea spirituală și frumusețea divină. Pericarpul, țesutul fructului care învelește unica sămânță, este considerat unul dintre factorii principali ai duratei de viață a fructului. Genomul lotusului sacru a fost secvențiat în mai 2013.

Florile soiului Antique Lotus (Nelumbo nucifera) conțin 64 de componente volatile: 38 de terpenoide, două benzenoide/fenilpropanoide și 24 de derivați de acizi grași. Staminele conțin cel mai mare număr de compuși volatili, iar petalele, cea mai mare cantitate. Derivații de acizi grași sunt principalele substanțe volatile din petale, iar în stamine și în receptacule domină benzenoidele/fenilpropanoidele. Principalul constituent aromatic al staminelor și al receptaculelor, foarte volatil, este 1,4-dimetoxibenzenul, cu un miros pronunțat de cuișoare. Eucaliptolul, al doilea component ca pondere, are un miros camforat și o aromă erbacee proaspătă. γ-Terpinena are un miros citric, de lămâie. Principalele componente aromatice ale celor șase soiuri Antique Lotus au fost eucaliptolul, γ-terpinena, sabinena, terpinen-4-olul, limonenul, α-terpinena și cariofilena. În general, mirosul florilor este un amestec complex de compuși volatili care se împart în principal în trei clase: terpene, benzenoide/fenilpropanoide și derivați de acizi grași. Dintre constituenții lotusului, 1,4-dimetoxibenzenul intră în parfumuri, compoziții parfumante și arome din mai multe industrii. Eucaliptolul servește mai ales în produse farmaceutice și culinare. γ-Terpinena se folosește mai ales la compunerea uleiurilor esențiale artificiale de lămâie și de mentă piperată.

Ambele absoluturi de lotus, roz și alb, se dizolvă în uleiuri fixe (uleiuri purtătoare) și în alcool de 190 proof. Absolutul roz tinde să se tulbure, iar tulbureala se depune dacă este lăsat în repaus.