Virnanț

Virnanțul (Ruta graveolens) este o specie din genul Ruta, cultivată ca plantă ornamentală și aromatică. Uleiul obținut prin distilare cu vapori de apă are un miros gras caracteristic.
- Type
- Ingredient
- Olfactive family
- Aromatic
- Source
- plante proaspete, în plină floare
- Chemical class
- ulei esențial dominat de cetone alifatice
Miros
Pe larg
Merită știut
În mitologie, baziliscul, a cărui suflare putea ofili plantele și crăpa pietrele, nu avea nicio putere asupra virnanțului. Din cauza gustului amar al frunzelor, numele englezesc al plantei, rue, a fost asociat cu verbul rue, „a regreta”, deși cele două cuvinte nu sunt înrudite.
Extracție și chimie
Metodă de extracție
Uleiul se obține prin distilarea cu vapori de apă a plantelor proaspete, în plină floare.
- Formulă
- Complex natural mixture (key constituents: 2-undecanone C₁₁H₂₂O; 2-nonanone)
- CAS
- 8014-29-7
- Botanică
- Ruta graveolens
- Aspect
- lichid galben până la galben-ambră
- Sinonime
- rută comună, ruda, arruda, iarba harului
Restricționat: standardul IFRA „Rue oil” (amendamentul 49)
- Densitate relativă
- 0,832-0,845 (d 15/15)
- Indice de refracție
- 1,430-1,440 (n 20 °C)
În parfumerie
Unul dintre constituenții principali ai uleiului de virnanț, 2-undecanona, se folosește în industria parfumurilor și a aromelor alimentare. Standardul IFRA privind uleiul de virnanț există din cauza efectelor fototoxice ale uleiului. Standardul limitează uleiul de virnanț la 0,15% în produsul finit pentru categoriile 1 până la 6, 7B, 8, 10B și 11B, iar pentru categoriile 7A, 9, 10A, 11A și 12 nu impune nicio restricție. Când nivelul de furocumarine din ulei nu se cunoaște, se aplică această restricție. Când se combină mai multe ingrediente fototoxice care conțin furocumarine, suma concentrațiilor lor, fiecare exprimată ca procent din nivelul maxim recomandat, nu trebuie să depășească 100.