Salvie

NaturalNOTE VERZI, IERBURI ȘI FOUGÈREaromatic · de plante · ambrat
InimăPiramidă
—Intensitate
12hPersistență
1Origini
Specimen
Salvie materie primă de parfumerie
Inimă
Salvia officinalis L. (salvie comună/dalmată)
Definiție

Camforat, ascuțit, aproape medicinal. Mirosul calcarului crăpat de soare, cu frunze verde-cenușii lipite de el: întâi o limpezime rece de eucalipt, apoi căldura uscată și prăfoasă a unui deal mediteranean după ploaie.

LEMNOS VERDE PĂMÂNTOS IERBOS CALD PROASPĂT
SALVIE SALVIE DALMAȚIANĂ SALVIE COMUNĂ SALVIE DE GRĂDINĂ SALVIA
Type
Ingredient
Olfactive family
Aromatic
Source
frunze și vârfuri înflorite
Chemical class
materie primă naturală complexă (ulei esențial)
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
—Intensitate
Puternică până la foarte puternică
Puternică până la foarte puternică
Persistență pe bandeletă
12ore
1 h6 h24 h3 z7 z400 h
la 100 %
Țări producătoare
Croația

Miros

O deschidere camforată și ierboasă, puternică: curată, ascuțită, ușor medicinală. Prospețimea de eucalipt a 1,8-cineolului vine odată cu căldura camforului, iar cele două formează un paradox de cald și rece. Dedesubt stă o notă ierboasă uscată, prăfoasă, cu urme de lămâie de la terpenele minore.

Față de salvia sclarea (S. sclarea), salvia comună este mai uscată, mai ascuțită și mult mai camforată, cu mai puțin mosc și mai puțină dulceață, fără căldura pe care o aduce sclareolul, precursor al moleculei Ambroxan. Față de rozmarin, salvia este mai caldă și mai puțin rășinoasă, cu o asprime tuionică pe care rozmarinul nu o are. Față de cimbru, salvia pare mai minerală și mai puțin fenolică. Are o austeritate mai degrabă intelectuală decât reconfortantă: ziduri de piatră, nu straturi de flori.

Pe larg

În parfumerie, salvia înseamnă Salvia officinalis, salvia comună sau dalmată, nu salvia sclarea (S. sclarea), o materie primă distinctă chimic, dominată de acetatul de linalil și de sclareol. Uleiul esențial se obține prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor și a vârfurilor înflorite: un lichid galben-pal până la verzui, cu un caracter camforat și ierbos ferm. CAS 8022-56-8.

Chimia se sprijină pe trei compuși în proporții variabile: alfa-tuiona (între 17 și 27%), 1,8-cineolul (între 12 și 27%) și camforul (între 13 și 21%). Aceste raporturi definesc chemotipul. Salvia dalmată (Croația) este reperul industriei: multă alfa-tuionă, camfor moderat. Salvia albaneză, care acoperă între 55 și 85% din oferta mondială, are o stratificare geografică: populațiile din nordul Albaniei au un raport între alfa- și beta-tuionă net mai mare decât cele din sud. Uleiurile turcești și spaniole înclină mai mult spre camfor și alfa-pinen. În populațiile din sud-estul Europei s-au documentat cel puțin patru chemotipuri distincte.

Mirosul este ferm și arhitectural: camforul aduce o intensitate caldă, cineolul o limpezime proaspătă, de eucalipt, iar tuiona o muchie ascuțită, ușor astringentă, care este amprenta salviei. În spatele acestor note dominante stă o complexitate mai discretă: tente florale slabe de la terpenele minore, o urmă de lămâie de la beta-pinen și camfen și o calitate uscată, aproape prăfoasă, din fracțiunea de sescviterpene (beta-cariofilen, alfa-humulen).

Uleiul de salvie este o materie primă de structură în parfumerie încă de la primele compoziții fougère și aromatice și apărea alături de rozmarin în formulele Apei Ungariei (Eau de la Reine de Hongrie, în jurul anului 1370), unul dintre primele parfumuri pe bază de alcool din istoria Europei. Directețea lui medicinală îi este și forța, și limita: o urmă întărește, prea mult copleșește. TGSC indică o utilizare maximă de 4,0% în concentratul de parfum, dar toxicitatea tuionei (antagonist al receptorilor GABA-A, convulsivant peste 30 mg/kg) restrânge și mai mult utilizarea practică.

Note înrudite: Busuioc · Smochină · Imortelă · Lavandă · Rozmarin · Sclareol · Ceai · Cimbru

Merită știut

Albania produce, după estimări, între 55 și 85% din oferta mondială de Salvia officinalis. Un studiu din 2013, publicat în Biochemical Systematics and Ecology, a folosit chemotiparea uleiului esențial pentru a autentifica originea albaneză a salviei: populațiile din nordul Albaniei aveau constant un raport între alfa- și beta-tuionă mai mare decât cele din sud, ceea ce a permis stabilirea originii geografice a materiei prime după amprenta ei moleculară.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Distilare cu vapori de apă a frunzelor și a vârfurilor înflorite de Salvia officinalis, proaspete sau parțial uscate. Randament raportat la masa uscată: între 1,0 și 2,5%. Peste 80% din ulei se recuperează în primele 10 minute de distilare, iar borneolul, acetatul de bornil și alfa-terpineolul ating concentrația optimă la minutul 20. Principalele surse comerciale: Dalmația (Croația), Albania, Turcia și Grecia. Salvia albaneză și cea dalmată domină oferta mondială. Extracția cu CO2 supercritic dă un profil mai plin, dar se folosește rar în comerț. Din salvie se obțin și concretă, și absolut, dar parfumeria fină le folosește rar.

Formulă
Complex natural mixture (key constituents: α-thujone C₁₀H₁₆O; 1,8-cineole; camphor)
CAS
8022-56-8
Botanică
Salvia officinalis L. (salvie comună/dalmată)
Intensitatea mirosului
Puternică până la foarte puternică
Cât ține
12 ore la 100,00%
Sinonime
SALVIE SALVIE DALMAȚIANĂ SALVIE COMUNĂ SALVIE DE GRĂDINĂ SALVIA
Statut IFRA
Cu restricții

Restricționat. Uleiul de salvie nu este numit direct ca materie primă restricționată în standardele IFRA, dar utilizarea lui este limitată de conținutul de tuionă (alfa- și beta-tuionă însumate: între 17 și 33% în uleiul dalmat). IFRA limitează tuiona totală la 0,5% în categoria 4 (parfumerie fină), ceea ce plafonează practic uleiul de salvie la aproximativ 1,5 până la 3% din concentratul de parfum, în funcție de chemotip. Nivel maxim în concentratul de parfum raportat de TGSC: 4,0%. Tuiona este un antagonist al receptorilor GABA-A, convulsivant la doze mari (DL50 s.c. la șoareci: 87,5 mg/kg).

Proprietăți fizice
Punct de fierbere
Amestec (dominat de monoterpene, cu componentele: tuionă 201 °C, 1,8-cineol 176 °C, camfor 204 °C)
Punct de inflamabilitate
124,00 °F / 51,11 °C (TCC)
Densitate relativă
între 0,903 și 0,925 la 25,00 °C
Indice de refracție
între 1,457 și 1,469 la 20,00 °C

În parfumerie

Uleiul de salvie modifică notele de vârf și de inimă în compozițiile aromatice, fougère și ierboase. Rolul lui ține de arhitectură: prospețimea cineolică ridică bazele grele, iar corpul camforat formează o coloană care leagă deschiderile citrice de fazele finale lemnoase sau ambrate. În acordurile fougère, salvia lucrează alături de lavandă și cumarină și aduce nota ierboasă și verde care ancorează familia. Conținutul ridicat de 1,8-cineol o face o punte firească spre notele de eucalipt, dafin și mentă. Doza contează. Între 0,5 și 2% din formulă, salvia ascute compoziția fără să se facă recunoscută, un truc de structură moștenit de la apele de colonie clasice. Peste 3%, devine clar ierboasă și riscă să capete un aer medicinal. Conținutul de tuionă limitează și mai mult utilizarea: IFRA plafonează alfa- și beta-tuiona, însumate, la 0,5% în categoria 4 (parfumerie fină), ceea ce limitează aportul de ulei de salvie în funcție de chemotip. Ca alternative de sinteză pentru anumite fațete ale salviei se folosesc 1,8-cineolul (eucaliptol), pentru latura proaspătă și pătrunzătoare, și camforul de sinteză, pentru nota caldă și medicinală, dar lor le lipsește matricea terpenoidă complexă a uleiului natural. Salvia se potrivește firesc cu lavanda, rozmarinul, bergamota, geraniumul și mușchiul de stejar.

Rol în formulă
01modificator
02notă de semnătură
03agent de înălțare
04agent de armonizare
05agent de naturalizare
06generator de volum
Forme disponibile
ulei esențial absolut

Vedeți și

8 note