Cimbru

Uleiul esențial de Thymus vulgaris există în două calități comerciale, definite de procesare, nu de botanică. Uleiul de cimbru roșu este produsul brut al primei distilări: de culoarea ambrei până la roșu-portocaliu, cu timol și carvacrol în forma lor cea mai agresivă. Uleiul de cimbru alb este aceeași materie redistilată (rectificată) pentru a îndepărta fracțiunea fenolică mai grea: incolor până la galben-pal, mai blând, mai sigur pe piele, dar dominat chimic tot de timol și para-cimen. Ambele au CAS 8007-46-3. Absolutul de cimbru (obținut prin extracție cu solvenți din planta uscată) este o a treia materie, distinctă: un lichid vâscos verde-brun, cu un caracter mai profund, mai dulce și mai ierbos decât al oricăruia dintre uleiurile distilate.

La specia T. vulgaris, chemotipurile variază extrem de mult. Chemotipul cu timol, cel mai răspândit în comerț, conține timol în proporție de aproximativ 10 până la 50%, alături de para-cimen (15-28%), gama-terpinen (5-18%) și carvacrol (1-8%). Chemotipul cu linalool, provenit de obicei din populații de altitudine mai mare din Provence, inversează profilul: linalool între 60 și 75%, acetat de linalil în jur de 10-15% și foarte puțini fenoli. Între acești doi poli, printre chemotipurile documentate se numără cele cu carvacrol, geraniol, alfa-terpineol și tuianol-4: șase sau șapte variante confirmate, nu douăzeci, cum susțin unele surse. Chemotipul depinde de o combinație de genetică, altitudine, temperatură și compoziția solului, iar niciun factor de mediu nu îl explică singur.

Principalele țări producătoare de ulei de cimbru sunt Spania, Franța, Marocul și Turcia. Spania domină producția de uleiuri de cimbru roșu și alb (chemotipul cu timol). Franța, mai ales Provence, produce chemotipul cu linalool, apreciat în parfumeria fină. Marocul și Turcia furnizează atât chemotipul cu timol, cât și pe cel cu carvacrol. Producția mondială este relativ mică față de cea de lavandă sau de eucalipt, ceea ce ține prețurile moderate, dar nu mici.

În parfumerie, uleiul de cimbru alb și absolutul de cimbru au roluri diferite. Uleiul alb lucrează ca modificator ierbos între vârf și inimă în construcțiile aromatice, fougère și chypre: adaugă o muchie ascuțită, verde, aproape medicinală, care scoate compozițiile din dulceață. Absolutul, mai bogat și mai persistent, ancorează inima compozițiilor de piele tăbăcită și a celor aromatice și aduce caracterul ierbos profund și cald pe care uleiul esențial singur nu îl poate da. Uleiul de cimbru roșu se folosește puțin în parfumeria fină din cauza caracterului fenolic agresiv și a riscului de sensibilizare a pielii, dar rămâne o materie de bază în parfumurile funcționale (săpunuri, detergenți de uz casnic, produse antiseptice), unde mușcătura medicinală crudă este un avantaj. În parfumul Simili Mirage al casei PREMIEREPEAU, absolutul de cimbru și uleiul de cimbru alb contribuie la acordul de maquis torefiat: teritoriul garigii încinse, arse de soare, care ancorează structura de piele tăbăcită și minerală a parfumului.

Ce miros are cimbrul

Cald, ierbos, cu o muchie medicinală curată. Timolul, monoterpena fenolică ce formează între 20 și 54% din uleiul esențial de cimbru, îi dă o calitate antiseptică, undeva între oregano și eucalipt. Frecați o rămurică proaspătă între degete: mirosul este lemnos și verde, camforat, cu o căldură piperată. Cimbrul uscat pierde prospețimea verde și accentuează caracterul cald, aproape culinar. În parfumerie, cimbrul adaugă o coloană ierboasă fără dulceața lavandei sau răceala rozmarinului.

Această notă la PREMIEREPEAU. Simili Mirage. Încercați mostre din toate cele șapte parfumuri în Discovery Set.

·

Intrări înrudite: Artemisia · Busuioc · Ulei de busuioc · Frunză de dafin · Mușețel · Șerlai · Smochină · Imortelă