Ulei de busuioc
Prospețime verde, ierboasă și înțepătoare, cu un fond dulce de anason. Uleiul de busuioc miroase a frunză proaspătă ruptă între degete: ascuțit, aproape medicinal, cu o notă camforată pișcătoare.
- Type
- Ingredient
- Olfactive family
- Aromatic
- Source
- frunze și vârfuri înflorite
- Chemical class
- complex natural (ulei esențial)
Miros
Terroir și prelucrare
Pe larg
Extracție și chimie
Metodă de extracție
Distilare cu vapori de apă a părților aeriene (frunze și vârfuri înflorite). Randamentul variază între circa 0,1 și 0,5%, după chemotip și condițiile de cultură. Insulele Comore (mai ales Anjouan) sunt sursa principală pentru tipul de metilchavicol, iar Egiptul și Europa pentru tipul de linalool. Momentul recoltei schimbă mult compoziția: busuiocul cules înainte de înflorire dă mai mult linalool.
- Formulă
- Complex mixture — key: linalool (C₁₀H₁₈O), estragole/methyl chavicol (C₁₀H₁₂O)
- CAS
- 8015-73-4
- Botanică
- Ocimum basilicum
- Aspect
- Lichid limpede, de la galben pal la galben, cu miros proaspăt, ierbos și anasonat
- Intensitatea mirosului
- Medie
- Cât ține
- 24 de ore la 100,00%
- Sinonime
- Ulei de busuioc dulce, ulei de Ocimum basilicum
Nu există un standard IFRA pentru materia primă ca atare (amendamentul 51)
- Punct de fierbere
- 213,00-215,00 °C la 760,00 mm Hg
- Punct de inflamabilitate
- 167,00 °F, TCC (75,00 °C)
- Densitate relativă
- 0,89000-0,93000 la 25,00 °C
- Indice de refracție
- 1,47950-1,48950 la 20,00 °C
În parfumerie
Notă de vârf și de inimă în compozițiile aromatice, fougère și ierboase. Uleiul de busuioc aduce o prospețime verde, aromatică, ce completează lavanda, șerlaiul și notele citrice. Tipul bogat în estragol adaugă o tentă anasonată acordurilor fougère aromatice, iar tipul de linalool se potrivește mai bine în coloniile floral-proaspete și citric-ierboase. În doze mici, busuiocul se folosește și ca modificator în acorduri verde-florale, pentru o prospețime naturală, crudă.
Vedeți și
7 note