Hedychium

Hedychium coronarium este o plantă erbacee perenă din familia ghimbirului. Genul Hedychium cuprinde între 40 și 50 de specii și este în principal himalayan. Planta crește dreaptă și poate atinge între 1 și 3 m înălțime, cu frunze lungi și ascuțite și flori albe, puternic parfumate, galbene la bază.

Arealul natural începe în estul Himalayei (India, Bangladesh, Nepal, Bhutan), trece prin extremitatea nordică a Myanmarului și a Thailandei și prin sudul Chinei și ajunge, la est, până în Taiwan. În mediul natural, planta înflorește între august și decembrie. Florile sunt polenizate de molii și se deschid noaptea.

Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.

Chimie

Uleiul esențial din florile proaspete diferă mult de cel din frunze și rizomi. Conține aproximativ 300 de compuși, dintre care cei mai importanți sunt linaloolul, (E)-izoeugenolul, indolul și benzoatul de metil. Printre componentele minore se numără α-pinenul, sabinenul, β-pinenul, β-mircenul și 1,8-cineolul.

Mirosul florii proaspete vine mai ales din benzenoizi și monoterpene volatile, precum benzoatul de metil, linaloolul și (E)-β-ocimenul. În Japonia s-a constatat că nivelul benzoatului de metil atinge maximul noaptea. Salicilatul de metil este un constituent minor al parfumului floral.

Două enzime, HcBSMT1 și HcBSMT2, catalizează metilarea acidului benzoic și a acidului salicilic, din care rezultă benzoatul de metil și salicilatul de metil. HcBSMT2 asigură cea mai mare parte a benzoatului de metil produs de florile plantei.

Uleiul de rizomi din Polinezia Franceză are drept constituenți principali β-pinenul (25%) și 1,8-cineolul (40%). La exemplarele din Amazonia, constituentul cel mai abundent al uleiurilor din rizomi și din rădăcini era 1,8-cineolul (rizom: 35,0-66,1%; rădăcină: 19,6-20,8%). Uleiul din limbul frunzelor acelorași exemplare era bogat în β-pinen (31,6%) și (E)-cariofilen (31,6%).

Cultivare

Datorită florii distincte și parfumate, specia se cultivă în zonele tropicale și subtropicale din întreaga lume ca plantă ornamentală apreciată sau pentru flori tăiate. În climatele mai calde rămâne verde tot anul, iar în regiunile temperate cu ierni blânde din America de Nord și Europa își pierde frunzele. Bobocii și florile tinere sunt comestibile.

În afara arealului natural, planta poate deveni invazivă în apele puțin adânci, de-a lungul pâraielor și în terenurile îmbibate cu apă.