Abelia

Speciile de Abelia sunt arbuști înalți de 1 până la 6 m. Genul cuprinde azi șase specii originare din China, Taiwan și Vietnam. Florile sunt pendule, albe până la roz, în formă de clopot, cu corola pentalobată, lungă de 1 până la 5 cm. Anterior, genul număra în jur de 30 de specii și hibrizi. Studiile de filogenie moleculară au arătat că genul nu era monofiletic, iar majoritatea speciilor de Abelia au fost transferate în alte genuri.

Origine și cultivare

Abelia lucioasă, Abelia × grandiflora, este un arbust hibrid, o încrucișare între Abelia chinensis și Abelia uniflora. A fost obținută prima dată în 1886, în pepiniera Rovelli din Pallanza, azi Verbania, pe malul lacului Maggiore, în Italia. Se folosește ca plantă ornamentală, izolat în grădini sau într-o bordură mixtă, alături de alți arbuști. Deși se cultivă destul de ușor, nu rezistă pe deplin la ger și cere un loc adăpostit, în plin soare.

Pe scara de alergenitate OPALS, Abelia are nota 5 din 10, ceea ce indică un potențial moderat de a provoca reacții alergice. Persoanele alergice la caprifoi pot avea reacții alergice încrucișate la Abelia.

Compușii volatili ai florilor

În florile de Abelia grandiflora s-au identificat patru compuși volatili principali: fenilacetaldehida, benzaldehida, 2-feniletanolul și alcoolul benzilic. Fenilacetaldehida este foarte răspândită în natură, fiindcă se poate forma pe cale biosintetică din aminoacidul fenilalanină. Și compusul 2-feniletanol este larg răspândit în natură, în numeroase uleiuri esențiale. Se găsește în extractele de trandafir, garoafă, zambilă, pin de Alep, floare de portocal, ylang-ylang, geraniu, neroli și champaca.