Violetă

Viola odorata este o specie de plantă cu flori din familia Violaceae. Planta este originară din Eurasia, iar frunzele și florile ei s-au folosit la obținerea parfumurilor. Florile, de obicei violet închis sau albe, sunt parfumate.

Viola odorata este originară din Europa, la sud de Scandinavia, din nord-vestul Africii (Maroc, Algeria și Tunisia), din Macaronezia, Caucaz, Asia de Vest și Kazahstan. A fost introdusă în cele două Americi, în Scandinavia, în sudul și estul Asiei, în Australia și Noua Zeelandă. Specia crește la marginea pădurilor și în luminișuri. Planta conține alcaloidul violină, circa 30 de ciclotide și triterpenoide, mai ales drept constituenți ai uleiului esențial. Frunzele și florile sunt comestibile, iar extractul adevărat de floare de violetă se găsește pentru uz culinar, mai ales în țările europene. Florile se folosesc și în cofetărie. O afacere de familie cristalizează violetele: le învelește în zahăr și le usucă la cuptor.

Iononele, al căror nume vine din grecescul ion („violetă”), sunt o serie de substanțe chimice strâns înrudite din grupul cetonelor de trandafir, care include și damasconele și damascenonele. Iononele sunt compuși odoranți prezenți în numeroase uleiuri esențiale, printre care uleiul de trandafir. Beta-ionona contribuie mult la mirosul trandafirului, deși concentrația ei este relativ mică. Iononele provin din degradarea carotenoidelor. Se clasifică drept apocarotenoide, mai exact C13-norizoprenoide, formate prin scindarea oxidativă a unor molecule mai mari de carotenoide. Alfa-carotenul, beta-carotenul și gama-carotenul, precum și xantofila beta-criptoxantină, pot fi metabolizate toate în beta-iononă. O enzimă recombinantă de scindare a carotenoidelor, din florile de Osmanthus fragrans, a scindat carotenii în alfa-iononă și beta-iononă, în teste in vitro.

În flori, formarea iononelor este mediată de dioxigenazele carotenoidelor.

Alfa-izometil ionona, cunoscută și ca alpha-cetone, este un izomer al metil iononei. Se obține prin sinteză, dar se găsește și în natură, de exemplu în drojdia de bere. Cu cei 14 atomi de carbon, intră în clasa norsescviterpenoidelor. Fierbe la 93 °C la 3,1 mmHg, iar solubilitatea ei în apă este de 0,064 g/L.

Ironele sunt un grup de compuși chimici înrudiți cu iononele. Rădăcina de iris este rădăcina speciilor Iris germanica și Iris pallida. După preparare, rădăcina de iris amintește de mirosul violetelor. O tonă de rădăcină de iris dă două kilograme de ulei esențial, numit și unt de rădăcină de iris, cea mai scumpă substanță folosită în industria parfumurilor.

Locuitorii din Tourrettes au cultivat mai întâi violeta de Parma, apoi soiul Victoria a devenit treptat principala floare cultivată în sat. Violeta din Tourrettes crește din octombrie până în martie, pe parcele mici, în terase. Cultura ei s-a bazat dintotdeauna pe munca manuală. Recoltarea se face zilnic în timpul iernii, iar cultivatorii apelează des la muncitori sezonieri, care culeg violetele de mână. Horticultorii fac din flori buchete, vândute între Crăciun și Ziua Îndrăgostiților. Fiecare buchet are în jur de 25 de flori, înconjurate de o coroană de frunze. Tourrettes rămâne singura zonă din Franța unde cultura violetei este activitatea principală, dacă nu singura, a horticultorilor.

Această notă în parfumurile PREMIEREPEAU. Albâtre Sépia. Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.