Denumirea binomială este Malus domestica (Suckow) Borkh., 1803, iar genul este Malus. Florile se formează primăvara, odată cu înmugurirea frunzelor, pe ramurile scurte de rod și pe unii lăstari lungi.
Taxonomie
Când Linnaeus a clasificat pentru prima dată perele, merele și gutuile, în 1753, le-a reunit într-un singur gen, Pyrus, și a numit mărul Pyrus malus. În 1754, botanistul Philip Miller a scos mărul din genul Pyrus, într-o clasificare alternativă. Comitetul general al IAPT a aprobat conservarea numelui M. domestica în iunie 2017, deși unele lucrări publicate după 2017 folosesc încă M. pumila ca nume corect, conform unei taxonomii alternative. Printre alte sinonime se numără M. communis, M. sylvestris și Pyrus dioica.
Floarea
Când bobocii încep să se deschidă, petalele sunt roz-trandafiriu. Odată deschise complet, pălesc până la alb sau roz deschis. Fiecare floare are un diametru de 3 până la 4 centimetri. Florile, cu câte cinci petale, sunt grupate în cime de câte 3 până la 7 flori. Florile deschise ale mărului se deteriorează chiar și la expuneri scurte la temperaturi de -2 °C sau mai mici.
Fructul
Fructul este o melonidă care se coace la sfârșitul verii sau toamna. Pulpa comestibilă se formează din receptaculul de la baza florii. În interiorul unui măr există de obicei cinci carpele, dar pot fi și doar trei, iar fiecare lojă conține una sau două semințe.
Polenizare
Merii sunt autoincompatibili, deci au nevoie de polenizare încrucișată pentru a face fructe. În perioada înfloririi, pomicultorii folosesc adesea polenizatori care să transporte polenul, iar cel mai des se folosesc albinele melifere.
Origine
Mărul provine din Asia Centrală, unde încă se găsește strămoșul lui sălbatic, Malus sieversii. Pomii de livadă din specia Malus domestica, cea mai cultivată din gen, se cultivă în întreaga lume. Strămoșul sălbatic crește în munții Asiei Centrale, în sudul Kazahstanului, în Kârgâzstan, în Tadjikistan și în nord-vestul Chinei. Cultivarea a început cel mai probabil pe versanții împăduriți ai munților Tian Shan și s-a dezvoltat de-a lungul unei perioade îndelungate. Merii s-au cultivat timp de mii de ani în Eurasia, înainte ca coloniștii europeni să-i aducă pe continentul american. Merii obținuți din semințe diferă de obicei mult de părinți, de aceea soiurile se înmulțesc prin altoire clonală pe portaltoi. Se cunosc peste 7.500 de soiuri de mere.
Producție
În 2024, producția mondială de mere a fost de 98 de milioane de tone, iar China a produs 52% din total. Producători secundari au fost Statele Unite, Turcia și Polonia.
Chimia florii
În probele de flori de măr domestic s-au identificat peste 40 de compuși. Pe lângă compușii terpenici limonen, 3-caren, alfa-pinen, alfa-humulen, terpinolen, geraniol, linalool și (Z)- și (E)-citral, principalii constituenți identificați prin tehnica headspace sunt benzaldehida, eugenolul și alcoolul benzilic, însoțiți de acetații acestora și ai altor alcooli. Linaloolul este un alcool terpenic natural, prezent în multe flori și plante condimentare. Linaloolul este un ulei incolor și se clasifică drept monoterpenoid aciclic. Formula lui este C₁₀H₁₈O, masa molară este de 154,253 g/mol, iar punctul de fierbere este între 198 și 199 °C. Mirosul lui este floral, cu o ușoară notă condimentată. Există sub forma a doi enantiomeri: forma (S) se percepe ca dulce și florală, iar forma (R) este mai lemnoasă și amintește de lavandă. Alături de geraniol, nerol și citronelol, linaloolul face parte din alcoolii de trandafir.
