Ceară de albine

Originea în stup

Albinele lucrătoare secretă ceara prin opt glande cerifere de tip oglindă, aflate pe segmentele abdominale de la 4 la 7. Lucrătoarele cu vârsta între 12 și 18 zile construiesc fagurii din secrețiile glandelor cerifere abdominale. Din această ceară, lucrătoarele din stup formează celulele în care depozitează mierea și în care sunt protejate larvele și pupele. Zaharurile din miere se transformă în ceară prin metabolism, în celulele adipoase asociate glandelor cerifere.

Solzii de ceară au în jur de trei milimetri în diametru și o grosime de 0,1 mm. Pentru ca albinele să secrete ceară, temperatura din stup trebuie să fie între 33 și 36 °C. Ceara nouă este la început limpede și incoloră. Devine opacă după ce lucrătoarele o mestecă și o amestecă cu polen, apoi capătă tente mai galbene sau mai brune pe măsură ce încorporează uleiuri din polen și propolis.

Chimie

Din punct de vedere chimic, ceara de albine este alcătuită în principal din esteri ai acizilor grași cu diverși alcooli cu catenă lungă. Palmitatul de triacontanil, un ester de ceară, este unul dintre componentele principale. Constituenții de bază sunt esterii palmitat, palmitoleat și oleat ai alcoolilor alifatici cu catenă lungă, care au între 30 și 32 de atomi de carbon. Raportul dintre palmitatul de triacontanil și acidul cerotic, cei doi constituenți principali, este de 6:1. Ceara mai este descrisă ca fiind formată mai ales din palmitat de miricil, esteri ai acidului cerotic și câteva parafine cu număr mare de atomi de carbon.

Ceara conține 35% monoesteri, câte 14% hidrocarburi și diesteri și 12% acizi grași liberi. În general, ceara de albine se împarte în două tipuri: european și oriental.

Aldehidele sunt principala clasă de compuși volatili din extractele etanolice ale cerii produse de Apis mellifera. Profilul volatil al cerii este marcat mai ales de aldehide liniare precum octanalul, nonanalul și decanalul. Octanalul și decanalul au amândouă un conținut ridicat în ceara de A. mellifera, iar octanalul, cel mai ridicat.

Caracteristici fizice

La temperatura camerei, ceara de albine este un solid parfumat. Se topește între 62 și 64 °C și își schimbă culoarea dacă este încălzită peste 85 °C. La temperatura camerei este tenace, iar la temperatura corpului uman se înmoaie și mai mult. Culoarea variază de la aproape alb la brunatic, dar cel mai adesea este o nuanță de galben. Ceara din fagurii cu puiet tinde să fie mai închisă decât cea din fagurii cu miere, deoarece impuritățile se acumulează mai repede în fagurii cu puiet. Absolutul este solubil în alcool și în dipropilenglicol fierbinte și insolubil în apă. Trebuie păstrat într-un loc răcoros și uscat, în recipiente bine închise, ferit de căldură și de lumină.

Utilizări

Ceara de albine se folosește încă din preistorie, ca primul plastic, ca lubrifiant și ca agent de impermeabilizare. Se mai folosește la turnarea metalelor și a sticlei prin metoda cerii pierdute, pentru lustruirea lemnului și a pielii tăbăcite, în cosmetică și ca mediu artistic în pictura encaustică. Lumânările se fac de mult timp din ceară de albine, care arde ușor și curat, iar tradiția o prescria pentru lumânarea pascală. Specificațiile furnizorilor atribuie absolutului de ceară de albine funcțiile de emolient, emulgator, agent peliculogen și agent de parfumare.

Ceara de albine este comestibilă și este aprobată pentru uz alimentar în majoritatea țărilor, iar în Uniunea Europeană sub codul E901. Sistemul digestiv uman nu o poate descompune, așa că valoarea ei nutritivă este nesemnificativă.

Producția mondială

În 2020, producția mondială de ceară de albine a fost de 62.116 tone, iar India a ocupat primul loc, cu 38% din total.

·

Termeni înrudiți: Aldambre · Ambrarome · Ambreină · Ambreină · Ambrettolide · Ambronova · Amoniac · Note animalice