Frunză de mur

Frunza de mur (Rubus fruticosus) miroase verde, tanic și ușor astringent când e proaspătă, iar uscată capătă un miros sec, de ceai. Din frunze nu se produce niciun ulei esențial sau absolut comercial pentru parfumerie.

Conceptul olfactiv vizează spațiul dintre ceaiul verde și frunzișul de grădină: uscat și tanic, moderat amar, cu o dulceață fructată discretă venită din legătura cu Rubus. Mai puțin curat decât ceaiul adevărat, mai structurat decât „frunza verde” generică.

În practică, nota se construiește din materii de sinteză cu miros de frunză verde (salicilat de cis-3-hexenil pentru un caracter verde și lemnos, gama-octalactonă pentru o undă fructată discretă) și, poate, salicilat de metil pentru latura tanică, de gaulterie, pe care o pot avea frunzele uscate de Rubus.

Frunzele de mur au o istorie lungă în medicina pe bază de plante, ca astringent: conținutul mare de tanin le face utile în tratarea unor inflamații ușoare ale gurii și gâtului. Această calitate tanică stă direct la baza interpretării din parfumerie.

·

Vezi și: Alfa-pinen · Angelică · Rădăcină de angelică · Ulei de rădăcină de angelică · Artemisia · Epimedium · Beachheather · Moringa