Angelică

Angelica archangelica este o plantă bienală din familia Apiaceae. În primul an face doar frunze, iar în al doilea tulpina ei canelată poate atinge 2,5 metri înălțime. Angelica crește numai pe soluri umede, de preferință lângă râuri sau acumulări de apă. Frunzele sunt alcătuite din numeroase foliole mici, împărțite în trei grupuri principale, fiecare împărțit la rândul lui în trei grupuri mai mici, iar marginile foliolelor sunt fin dințate. Florile gălbui sau verzui se deschid în iulie și sunt grupate în umbele mari, globuloase, care poartă fructe alungite, galben-pal. Ca alte câteva Apiaceae, angelica seamănă cu specii otrăvitoare precum Conium și Heracleum și nu trebuie consumată decât dacă a fost identificată cu certitudine absolută.

Angelica archangelica crește spontan în Rusia, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Groenlanda, Insulele Feroe și Islanda, mai ales în nordul acestor țări. Se cultivă în Franța, în principal în Marais Poitevin, o regiune mlăștinoasă de lângă Niort, în departamentul Deux-Sèvres. Angelica din comerț provine adesea din Ungaria, România, Bulgaria, Germania și Polonia.

Uleiul din rădăcină de angelică conține circa 90% terpenoide și sesquiterpenoide. Componentele principale sunt α-pinenul, 3-carenul, limonenul și β-felandrenul, care împreună însumează circa 60%. Într-o analiză a uleiului din rădăcini s-au raportat 87 de compuși, dintre care 43 de hidrocarburi și 22 de alcooli. Macrolidele 15-pentadecanolidă și 13-tridecanolidă sunt componente olfactive esențiale ale uleiului din rădăcini. Pentru hidrocarburile terpenice se raportează valori între 4,4 și 24% pentru α-pinen, între 7,5 și 20% pentru α-felandren și între 16 și 24% pentru β-felandren. Conținutul raportat de lactonă macrociclică este între 0,8 și 2,4% din ulei. Uleiul din semințe conține α-pinen, camfen, β-pinen, mircen, β-felandren, limonen, γ-terpinen, cariofilen, p-cimen, 1,8-cineol, borneol și carvonă. Atât semințele, cât și rădăcinile conțin cumarine și furocumarine. Uleiul din semințe conține 0,1% bergapten, una dintre cele două furanocumarine liniare care se găsesc invariabil în plantele asociate cu fitofotodermatita. Într-un studiu al extractelor de rădăcină cu CO2 supercritic s-au identificat 76 de componente, iar printre principalele componente volatile s-au numărat sabinenul, mircenul, acetatul de crizantenil, α-copaenul și 15-pentadecanolida.

Ciclopentadecanolida este o lactonă macrolidă, un solid incolor cu formula C₁₅H₂₈O₂. Se găsește în cantități mici în uleiul esențial de rădăcină de angelică. Conținutul ei este sub 1% în rădăcini și sub 0,5% în semințe.

Rădăcinile se numără printre cele mai obișnuite ingrediente vegetale la distilarea ginului, adesea împreună cu boabele de ienupăr și cu coriandrul, și intră și în absint, akvavit și bitteruri. Angelica aromatizează și lichioruri sau akvavituri, omlete și păstrăv, iar din ea se face dulceață. Tulpinile goale pe dinăuntru se pot mânca: se curăță de frunze, se confiează în sirop de zahăr și se colorează în verde, pentru decorarea prăjiturilor sau ca bomboane.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.

·

Termeni înrudiți: Alfa-pinen · Rădăcină de angelică · Ulei de rădăcină de angelică · Artemisia · Epimedium · Beachheather · Moringa · Beta-pinen