Obligeană

NaturalNOTE VERZI, IERBURI ȘI FOUGÈREpământos · dulce · verde
InimăPiramidă
3/5Intensitate
108hPersistență
3Origini
Specimen
Obligeană materie primă de parfumerie
Inimă
Acorus calamus
Definiție

Pământ umed, scoarță de scorțișoară caldă, o șoaptă antiseptică. Uleiul de obligeană miroase a piață de mirodenii ridicată pe malul unui râu. Căldura este medicinală, nu dulce, verdele este de mlaștină, nu de frunză, iar întregul are o austeritate de piele tăbăcită pe care vanilia nu ar suporta-o niciodată.

VERDE PĂMÂNTOS CONDIMENTAT DULCE IERBOS CALD PROASPĂT
OBLIGEANĂ RĂDĂCINĂ DE CALAMUS
Type
Ingredient
Olfactive family
Aromatic
Source
rizomi (uscați)
Chemical class
natural complex (ulei esențial)
Instrumente
Piramidă
VVârf
IInimă
BBază
3/5Intensitate
Medie
intensitatea mirosului
Persistență pe bandeletă
108ore · 5 zile
1 h6 h24 h3 z7 z400 h
la 100 %
Țări producătoare
Asia Europa America de Nord

Miros

Deschidere caldă, condimentată, cinamică: mai uscată decât scorțișoara adevărată, cu o asprime de piele tăbăcită și o ușoară tentă de camfor. Aproape imediat iese la iveală un fond verde, de mlaștină: stufărișuri ude, noroi de râu, ceva vegetal și acvatic. Faza de inimă este medicinală în cel mai bun sens: ierboasă, ca sertarele vechilor farmacii sau mănunchiurile de ierburi uscate. Mai uscată decât ghimbirul, mai puțin fenolică decât cuișoarele, mai puțin dulce decât nucșoara. Baza se încheie cu tutun uscat, piele tăbăcită caldă și o ușoară amăreală lemnoasă, care persistă pe piele ore întregi.

Terroir și prelucrare

Pe larg

Uleiul de obligeană se distilează cu vapori de apă din rizomii uscați de Acorus calamus, o plantă perenă semiacvatică ce colonizează malurile râurilor, mlaștinile și țărmurile lacurilor din Asia, Europa și America de Nord, în zonele temperate și subtropicale. Uleiul se deschide cald și condimentat, mai aproape de scoarța de scorțișoară decât de frunza de scorțișoară, cu o asprime uscată, aproape fenolică. Dedesubt este o notă verde, categoric de mlaștină: de stuf, umedă, ușor noroioasă. Spre final rămân tutunul uscat, pielea tăbăcită veche și o amăreală camforată.

Specia există în trei citotipuri principale, cu chimie foarte diferită. Diploizii nord-americani (2n=24) nu produc aproape deloc beta-asaron, iar uleiul lor este dominat de sesquiterpene: acorenonă, preisocalamendiol și shyobunonă. Triploizii europeni (2n=36) sunt intermediari, cu un conținut variabil și în general scăzut de beta-asaron. Tetraploizii din India și din Asia de Est (2n=48) conțin între 70 și 96% beta-asaron, un fenilpropanoid clasificat drept probabil cancerigen (IARC, grupa 2B). Distincția nu este una academică: ea decide dacă uleiul se poate folosi sau nu.

Regulamentul european privind produsele cosmetice (anexa III, poziția 390) limitează beta-asaronul la 0,01% în produsele de parfumerie fină. Standardul IFRA interzice practic uleiurile de obligeană cu un conținut semnificativ de asaron în majoritatea categoriilor de produse de consum. FDA a interzis obligeana în orice produs alimentar în 1968 (21 CFR 189.110, 33 FR 6967, 9 mai 1968). În utilizarea actuală, materia supraviețuiește prin fracțiuni sărăcite în asaron sau prin ulei din plante diploide.

Funcțional, obligeana este un modificator între inimă și bază în structuri ambrate, de piele și chypre. Leagă notele condimentate (scorțișoară, cuișoare, cardamom) de baze pământoase și lemnoase, precum patchouli și vetiver, fără dulceața vaniliei și fără fumul gudronului de mesteacăn. Contribuția ei specifică, o căldură medicinală cu aer arhaic, aproape liturgic, are puțini înlocuitori reali. Doza medie într-o compoziție de parfum: aproximativ 0,3%.

·

Înrudite: Alfa-pinen · Angelică · Rădăcină de angelică · Ulei de rădăcină de angelică · Artemisia · Epimedium · Beachheather · Moringa

Merită știut

FDA a interzis obligeana în toate produsele alimentare la 9 mai 1968 (21 CFR 189.110), după ce s-a dovedit că beta-asaronul, care alcătuiește până la 96% din ulei la varietățile tetraploide indiene, induce tumori intestinale la animale de laborator. Totuși obligeana diploidă nord-americană nu produce deloc beta-asaron. Aceeași specie, același gen, o chimie complet diferită. Diferența ține de ploidie: numărul de seturi de cromozomi pe care îi poartă planta.

Extracție și chimie

Metodă de extracție

Distilare cu vapori de apă a rizomilor uscați de Acorus calamus. Randamentul este între 1,5% și 3,5%, în funcție de sezon, citotip și origine geografică. Cele mai mari randamente se raportează la recoltele de vară din rizomi maturi. Extracția supercritică cu CO₂ dă un profil olfactiv mai plin și mai fidel, cu o reținere mai bună a sesquiterpenelor mai grele. Uleiul din rizomi este produsul relevant comercial. Uleiul din frunze există, dar are o compoziție net diferită. Principalele regiuni de producție a uleiului comercial de obligeană: India (Kerala, Assam), China și Indonezia, cu plante în mare parte tetraploide, deci bogate în beta-asaron. Materia fără asaron sau sărăcită în asaron provine din populații diploide nord-americane sau se obține prin distilare moleculară a uleiului tetraploid, pentru a elimina compusul restricționat.

Formulă
Complex natural mixture (key constituents: beta-asarone; methyleugenol; shyobunone; acorenone)
CAS
8015-79-0
Botanică
Acorus calamus
Aspect
lichid limpede, galben
Intensitatea mirosului
Medie
Cât ține
108 ore la 100,00%
Sinonime
OBLIGEANĂ RĂDĂCINĂ DE CALAMUS
Statut IFRA
Cu restricții

Restricționat (0,01% în produsele de consum)

Proprietăți fizice
Densitate relativă
între 0,95000 și 0,97000 la 25,00 °C.
Indice de refracție
între 1,50000 și 1,51500 la 20,00 °C.

În parfumerie

Modificator între inimă și bază, care aduce o complexitate caldă, condimentată, de piele tăbăcită. Obligeana ocupă o nișă îngustă, dar de neînlocuit: are o căldură cinamică și medicinală, cu aer arhaic și ceremonial, diferită de căldura mai dulce a acordurilor de vanilie și ambră și de fumul uscat al gudronului de mesteacăn. Este funcțională în compoziții ambrate, de piele și chypre. Leagă notele condimentate (scorțișoară, cardamom, cuișoare) de bazele pământoase și lemnoase (patchouli, vetiver, mușchi de stejar). Profilul bogat în sesquiterpene al obligenei diploide (acorenonă, shyobunonă, preisocalamendiol) acționează ca fixator natural și prelungește faza de inimă. Regulamentul european privind produsele cosmetice limitează beta-asaronul la 0,01% în parfumeria fină, iar IFRA interzice practic uleiurile de obligeană bogate în asaron în majoritatea categoriilor de produse de consum. Formulările moderne folosesc fracțiuni sărăcite în asaron sau materie provenită din plante diploide. Nu există un înlocuitor direct de sinteză: cele mai apropiate analoage funcționale sunt combinații de molecule lemnos-ambrate și condimentate, dar acestea nu au calitatea verde, de mlaștină, care face obligeana aparte.

Rol în formulă
01modificator
02notă de semnătură
03agent de armonizare
04agent de naturalizare
05generator de volum
06prospețime
Forme disponibile
ulei esențial

Vedeți și

8 note