Tutun blond

Origine și uscare

Tutunul de Virginia uscat cu aer cald se mai numește tutun blond, pentru că acest tip de uscare îi face frunzele aurii, portocalii sau galbene. Tutunul stă într-un hambar închis, încălzit prin conducte cu aer fierbinte, fără să fie expus direct fumului. Metoda dă un tutun de țigări bogat în zahăr, cu un conținut de nicotină mediu spre ridicat. Este cea mai rapidă metodă de uscare: durează circa o săptămână. Majoritatea țigărilor conțin tutun uscat cu aer cald, care dă un fum mai blând, mai ușor de inhalat.

Tutunul Burley este un tutun ușor, uscat la aer, cu puțin zahăr. La uscarea cu foc, fumul unui foc mocnit, aprins pe podeaua hambarului, pătrunde în frunze și le dă o aromă și un gust caracteristic de fum. Uscarea cu foc dă un tutun sărac în zahăr. Când arde, tutunul Latakia, uscat cu foc, are o aromă caracteristică de fum de lemn, cu tente dulci și florale.

Chimia aromei

Uscarea și maturarea care urmează permit oxidarea și degradarea lentă a carotenoidelor din frunza de tutun. Compușii care se formează îi dau frunzei o aromă dulce de fân, de ceai, de ulei de trandafir sau o aromă fructată. În tutun s-au identificat peste o sută de produși de degradare a carotenoidelor, majoritatea cu mirosuri plăcute. Printre ei, β-iononul miroase a violetă, geranilacetona a magnolie, iar megastigmatrienona a tutun. Megastigmatrienona este compusul principal al aromei de tutun. Patru forme de megastigmatrienonă au fost identificate exclusiv în frunzele de tutun uscate.

Absolutul de tutun

Absolutul de tutun se dizolvă în alcool, dar numai parțial în uleiurile fixe (uleiuri purtătoare).

Istorie

În 1612, John Rolfe a obținut semințe spaniole de Nicotiana tabacum din valea fluviului Orinoco. În jurul anului 1839, un om înrobit pe nume Stephen a produs din întâmplare primul tutun blond adevărat. Folosise cărbune ca să reaprindă focul cu care se usca recolta. Tehnicile de uscare cu aer cald, o metodă mai eficientă de uscare fără fum, s-au dezvoltat apoi rapid.

·

Termeni înrudiți: Tutun