Canabis

Planta

Originară din Asia de Est, planta are astăzi o răspândire cosmopolită, datorită cultivării pe scară largă. Cânepa conține de obicei sub 0,3% THC, iar soiurile de canabis cultivate în scop medical sau recreativ pot conține de la 2% la peste 20%.

Chimia mirosului

Pe lângă canabinoizi, canabisul conține aproximativ 120 de compuși responsabili de mirosul caracteristic al plantei. Aceștia sunt în principal terpene și sescviterpene volatile. Printre terpenele și sescviterpenele citate pentru plantă se numără α-pinenul, mircenul, linaloolul, limonenul, trans-β-ocimenul, α-terpinolenul, trans-cariofilenul și α-humulenul. Terpenele formează adesea între 1 și 4% din masa totală a inflorescenței uscate. Terpenoidele sunt cei mai abundenți compuși aromatici din canabis, dar puține date arată că ele ar da mirosul de sconcs al multor soiuri.

Mircenul este un monoterpen, un ulei incolor prezent în multe uleiuri esențiale. Cariofilenul este un sescviterpen biciclic natural care contribuie și la mirosul piperului negru. Humulenul, izomer al β-cariofilenului găsit pentru prima dată în hamei, este unul dintre compușii care dau mirosul caracteristic al canabisului.

Canabisul produce și numeroși compuși volatili cu sulf, care contribuie la mirosul de sconcs al plantei. Principalul odorant identificat este preniltiolul (3-metil-2-buten-1-tiol). Acești compuși se găsesc în concentrații mult mai mici decât terpenele și sescviterpenele majore, dar contribuie mult la mirosul înțepător, pentru că au praguri olfactive scăzute. Într-un experiment în seră, concentrațiile lor au crescut considerabil în ultimele săptămâni ale înfloririi și au atins maximul în timpul uscării și maturării. Compusul heterociclic scatol se găsește în fecalele mamiferelor și se folosește în industria parfumurilor. Mulți compuși neterpenoizi prezenți în concentrații mici influențează puternic mirosul canabisului, așa că importanța terpenelor pentru acest miros a fost supraestimată.

Uleiul esențial

Uleiul esențial din florile de canabis este volatil: un amestec de monoterpene, sescviterpene și alți compuși terpenoizi. Cantitățile raportate pentru constituenții principali merg de la 29,4 la 65,8% pentru mircen, de la 2,3 la 31,0% pentru α-pinen, de la 3,8 la 37,5% pentru trans-cariofilen și de la 0,7 la 7,4% pentru α-humulen. Monoterpenele totale variază între 47,9 și 92,1%, iar sescviterpenele totale între 4,0 și 47,5%. Compoziția uleiurilor extrase se poate schimba, iar planta vie, planta uscată și uleiul esențial pot mirosi destul de diferit.

Într-un studiu pe cinci soiuri de cânepă din regiunea Abruzzo, uleiul soiului Futura 75 era bogat în sescviterpene precum β-cariofilenul (26-29%) și humulenul (8-9%), iar α-pinenul (16-17%) reprezenta monoterpenele. În același studiu, uleiurile Carmagnola și Kompolti erau bogate în β-mircen (24-41%), iar Carmagnola Lemon în terpinolen (21-23%). Pe lângă terpene, o serie de compuși minori, cum ar fi compușii volatili cu sulf, esterii, indolul și scatolul, pot influența drastic mirosul.