Ficus carica este o specie de arbore sau arbust din familia Moraceae, originară din regiunea mediteraneeană și din vestul și sudul Asiei. Frunzele sunt mirositoare, aspre și adânc lobate, lungi de circa 20 cm și late de 14 cm. Arborele are o sevă lăptoasă, produsă de celule laticifere.
Cele șapte extrait de parfum se găsesc toate în DISCOVERY SET.
Materia primă
Absolutul de frunză de smochin se livrează sub formă de pastă solidă verde închis și intră în categoria pulberilor și extractelor botanice. Biblioteca de standarde IFRA conține un standard de interdicție pentru această materie primă, publicat în ianuarie 2006 și inclus în amendamentul 40. Standardul acoperă numerele CAS 68916-52-9 și 90028-74-3.
Botanică și răspândire
Ficus carica este specia tip a genului Ficus, care cuprinde peste 800 de specii de plante tropicale și subtropicale. Este un arbore cu frunze căzătoare sau un arbust mare, care atinge între 7 și 10 m înălțime, cu scoarța netedă și albă și frunze mari, cu trei până la cinci lobi adânci. Planta este ginodioică. Ceea ce numim smochină este o structură cărnoasă și goală pe dinăuntru, siconiul, căptușită cu numeroase flori mici unisexuate. Botanic, este o infructescență care conține multe fructe mici. Viespea smochinului, Blastophaga psenes, intră printr-o deschidere îngustă din vârful fructului ca să polenizeze florile, deși F. carica nu are întotdeauna nevoie de polenizarea prin viespe.
Smochinul se cultivă frecvent într-o zonă care se întinde din Europa asiatică până în nordul Indiei, dar și în majoritatea țărilor mediteraneene, datorită climei lor calde. La nivel mondial se produc peste un milion de tone de smochine. Aproximativ 80% din producția totală provenea din Egipt, Israel, Algeria, Iran, Maroc, Spania și Statele Unite, iar Turcia este cel mai mare producător de smochine uscate.
Chimie
Analiza GC-MS a uleiului volatil din frunzele de Ficus carica a identificat 121 de constituenți volatili. Printre componentele majore ale uleiului volatil din frunze se numără psoralenul (10,12%), β-damascenona (10,17%), alcoolul benzilic (4,56%), acidul behenic (4,79%) și bergaptenul (1,99%).
Dintre cei 121 de constituenți ai frunzelor, 103 au fost identificați pentru prima dată în acel studiu. Uleiul volatil al fructelor este diferit: componentele lui majore sunt furfuralul (10,55%), 5-metil-2-furaldehida (10,1%) și benzenacetaldehida (6,59%), iar în fructe s-au identificat 108 constituenți. Optsprezece constituenți se găsesc atât în frunze, cât și în fructe.
Fototoxicitate
Smochinul comun conține cantități semnificative din două furanocumarine, psoralenul și bergaptenul. Acestea se găsesc în seva lăptoasă a frunzelor și lăstarilor de Ficus carica, dar nu și în fructe. Contactul cu seva lăptoasă de Ficus carica, urmat de expunerea la lumină ultravioletă, poate provoca fitofotodermatită, o inflamație a pielii potențial gravă. Fitofotodermatita este o reacție inflamatorie fototoxică a pielii, care apare după contactul cu un agent vegetal fotosensibilizant urmat de expunerea la lumină ultravioletă A. Seva lăptoasă a frunzelor de smochin poate provoca fitofotodermatită dacă este folosită accidental sau necorespunzător. O căutare în literatura de specialitate a găsit 19 cazuri de fitofotodermatită provocată de frunze de smochin, raportate între 1984 și 2012.
Substanțele fotosensibilizante din plantele fototoxice sunt furanocumarinele, pe care le activează lumina ultravioletă cu lungime de undă mare. Bergaptenul și xantotoxina, două furanocumarine liniare derivate din psoralen, se găsesc invariabil în plantele asociate cu fitofotodermatita. Reacția începe de obicei în primele 24 de ore de la expunere și atinge maximul între 48 și 72 de ore după expunere. Deși planta nu este otrăvitoare în sine, F. carica figurează într-o bază de date guvernamentală a SUA privind plantele otrăvitoare.
Frunzele în medicina populară
Frunzele proaspete de smochin s-au folosit împotriva constipației, iar despre extractele din frunze de smochin s-a raportat că scad nivelul zahărului din sânge.
