Grasse

Grasse se află la aproximativ 350 de metri deasupra coastei Mediteranei, iar dealurile din jur îl feresc de mistral. Microclimatul, cu ierni blânde, veri uscate și sol calcaros, s-a dovedit ideal pentru cultura iasomiei, a trandafirului, a tuberozei și a lavandei. În secolul al XVII-lea, tăbăcăriile orașului lăsaseră deja în mare parte locul producției de parfum.

Schimbarea a venit prin mănuși. Curtea Caterinei de Medici a răspândit mănușile parfumate în anii 1500, iar tăbăcarii din Grasse, care lucrau deja cu piei de animale și cu compuși aromatici, erau pregătiți să le furnizeze. Când moda mănușilor parfumate a trecut, infrastructura a rămas. Primele parfumerii s-au deschis la începutul anilor 1700.

Cele trei mari case din Grasse, Galimard (1747), Molinard (1849) și Fragonard (1926), au definit identitatea orașului. Adevărata influență a orașului a venit însă din locul pe care îl ocupa în lanțul de aprovizionare cu materii prime. La apogeu, aici se prelucra cea mai mare parte din absolutul de iasomie, trandafirul de mai și tuberoza din lume.

Azi, producția agricolă a orașului Grasse s-a redus drastic. Florile cultivate mai ieftin în Maroc, Egipt, India, Turcia și Bulgaria au luat locul celor mai multe culturi din zonă. Câmpurile rămase sunt mici, întreținute adesea de familii sau de cooperative precum Mul (iasomie, trandafir, tuberoză). Rolul orașului este acum în principal administrativ, creativ și de reglementare: sediul marilor case de compoziție, instituțiile de formare (GIP, ASFO Grasse) și birourile regionale ale IFRA.

În 2018, UNESCO a înscris pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității meșteșugurile legate de parfum din Grasse: cultivarea, extracția și formularea.