Praful de pușcă este cel mai vechi exploziv chimic cunoscut și poartă numele de pulbere neagră pentru a se deosebi de pulberea modernă fără fum. Este un amestec de sulf, cărbune și azotat de potasiu (salpetru). Sulful și cărbunele servesc drept combustibil, iar salpetrul este oxidantul. Compoziția standard folosită de pirotehnicieni are, în greutate, 75% azotat de potasiu, 15% cărbune din lemn de rășinoase și 10% sulf. Proporțiile au variat de-a lungul secolelor și de la o țară la alta. Cărbunele aduce carbonul și alți combustibili pentru reacție. Sulful, pe lângă rolul de combustibil, scade temperatura la care se aprinde amestecul și astfel mărește viteza de ardere. Azotatul de potasiu este ingredientul cel mai important, atât ca proporție, cât și ca funcție: la ardere eliberează oxigen și întreține arderea rapidă a celorlalte ingrediente.
Ardere
Praful de pușcă nu arde printr-o singură reacție, așa că produșii secundari nu se pot prevedea ușor. Printre produșii de ardere se numără solide, ca carbonatul de potasiu, sulfatul de potasiu și sulfura de potasiu, și gaze, ca dioxidul de carbon, azotul, monoxidul de carbon și hidrogenul sulfurat. O ecuație simplă, des citată, pentru această ardere este 2 KNO₃ + S + 3 C → K₂S + N₂ + 3 CO₂. Reziduul rămas după tragere constă în principal din particule arse și nearse provenite din capsă, din pulberea propulsivă, din stabilizatori și din alți aditivi.
Alte pulberi
Sortimentele de pulbere neagră nepotrivite pentru armele de foc, dar suficiente pentru dislocarea rocii în cariere, se numesc pulbere de minare, nu praf de pușcă. Pentru pulberea brună se citează 79% salpetru, 3% sulf și 18% cărbune. Culoarea brună vine de la cărbunele obținut din paie de secară care nu au fost carbonizate complet.
Ceaiul Gunpowder
Ceaiul Gunpowder (praf de pușcă) este un ceai în care fiecare frunză se rulează separat într-o bobiță. Numele englezesc vine fie de la o oarecare asemănare a bobițelor cu praful de pușcă, fie de la o expresie chinezească ce sună ca „gunpowder”. În chineza mandarină, ceaiul se numește zhū chá, literal „ceai de perle” sau „ceai de mărgele”. Bobițele se usucă prin prăjire în tigaie, iar această încălzire uscată îi poate da ceaiului un gust ușor afumat. Rulate, frunzele se deteriorează mai greu la ambalare și la depozitare. Ceaiul Gunpowder se cultivă în provincia chineză Zhejiang. Soiul Pingshui este cel originar și cel mai răspândit, iar un ceai de tip Gunpowder se cultivă și în Taiwan, lângă Keelung. Ceaiul se exportă în Maghreb, unde intră în prepararea ceaiului de mentă tradițional din Africa de Nord.
Istorie
Compoziția standard a prafului de pușcă folosită de pirotehnicieni a fost adoptată încă din 1780. Hasan al-Rammah a inclus 107 rețete de praf de pușcă în lucrarea The Book of Military Horsemanship and Ingenious War Devices. Mediana celor 17 dintre cele 22 de compoziții pentru rachete din carte (75% nitrați, 9,06% sulf și 15,94% cărbune) este aproape identică cu rețeta ideală modernă raportată. Producția de ceai Gunpowder datează din timpul dinastiei Tang (618-907).
Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.
·
Termeni înrudiți: Akigalawood · Ambrocenide · Asfalt · Chibrit ars · Lemn carbonizat · Țigară · Cărbune · Trabuc cubanez
