Nucile speciilor M. jansenii și M. ternifolia conțin glicozide cianogene. M. integrifolia și M. tetraphylla sunt cele două specii cultivate pentru producția comercială de nuci de macadamia destinate consumului uman.
Botanică
Macadamia integrifolia este un copac mic sau mijlociu, originar din pădurile tropicale umede ale Australiei: crește în sud-estul statului Queensland și în extremitatea nordică învecinată a statului New South Wales. Specia Macadamia tetraphylla este originară din sudul statului Queensland și din nordul statului New South Wales, în Australia. Copacii Macadamia integrifolia ajung la 15 metri (49 ft) înălțime, iar M. tetraphylla crește până la 18 metri (59 ft).
Specia M. tetraphylla are de obicei patru frunze în jurul fiecărui nod, pe când M. integrifolia are un număr variabil de frunze, de regulă trei. Coaja speciei M. tetraphylla are adesea adâncituri sau este aspră, iar cea a speciei M. integrifolia este netedă. Miezul este albicios și dulce și se mănâncă crud sau prăjit.
Specia M. tetraphylla conține mai mult zahăr decât M. integrifolia, iar zahărul o face să se ardă la coacere. De aceea, majoritatea nucilor de macadamia comerciale provin de la M. integrifolia.
Cultivare și producție
Copacul de macadamia se înmulțește de obicei prin altoire. Abia între 7 și 10 ani începe să dea semințe în cantități comerciale, dar odată format poate rodi peste 100 de ani.
Africa de Sud este cel mai mare producător mondial de macadamia din anii 2010. În 2024 era pe primul loc, cu 87.000 de tone. Macadamia se produce comercial în multe țări din Africa de Est, Asia de Sud-Est, America de Sud, Australia și America de Nord, cu climă mediteraneană, temperată sau tropicală. Niciuna dintre cele două specii nu s-a dezvoltat bine la tropicele propriu-zise: nicio plantație situată la mai puțin de 15 grade de ecuator nu a reușit pe deplin.
Uleiul
Uleiul de macadamia este lichid la temperatura camerei. Nuca conține între 65% și 75% ulei. Uleiul are aproximativ 60% acid oleic și 19% acid palmitoleic, la care se adaugă între 1% și 3% acid linoleic și între 1% și 2% acid α-linolenic. Atâta acid palmitoleic este neobișnuit într-un ulei vegetal, iar conținutul scăzut de grăsimi polinesaturate face uleiul stabil.
În bucătărie, uleiul de macadamia se folosește pentru prăjit sau la salate. Are un punct de fum ridicat și rezistă la degradarea oxidativă, dar se folosește mai ales neîncălzit, în sosuri pentru salate sau turnat în fir peste preparate.
Alte utilizări
În regiunile subtropicale, copacii se cultivă și ca plante ornamentale, pentru frunzișul lucios și florile frumoase. Florile dau o miere apreciată.
Specii și conservare
Specia Macadamia ternifolia se mai numește nucă de Maroochy sau nucă de Gympie, iar nucile ei sunt amare și nu se mănâncă. De aceea, lucrările mai vechi pot da macadamiei comerciale numele de ternifolia. M. integrifolia este clasificată drept specie vulnerabilă, iar M. tetraphylla drept specie în pericol.
Fructele de macadamia sunt lemnoase și rotunde, cu diametrul între 2 și 3,5 cm. Specia M. tetraphylla are frunziș dens și frunze dințate, lungi de 7 până la 25 de centimetri, iar florile ei lungi și pendule merg de la alb, prin roz cremos, până la violet. M. integrifolia rezistă la temperaturi de până la -4,4 °C. Copacul de macadamia a fost introdus în Mexic, unde crește bine în statele Michoacán și Jalisco.
Compoziția nucii
Nuca conține între 6% și 8% zahăr, iar zahărul, împreună cu uleiul, dă culori și texturi variabile atunci când nucile se prăjesc în aceleași condiții. Uleiul este format mai ales din acizi grași nesaturați și este asemănător la cele două specii, deși raportul dintre acizii grași nesaturați și cei saturați pare puțin mai mare la M. integrifolia (6,2:1, față de 4,8:1).
Date de producție
Producția mondială a ajuns în 2025 la 344.000 de tone. Marile plantații din Costa Rica, la 10 grade nord, ar produce mult mai puțin decât cele din Hawaii, situate între 19 și 22 de grade nord (într-un caz, 20% din producție), pe când plantațiile din Guatemala, la 15 grade nord, au succes. Mulți copaci M. tetraphylla sau hibrizi de M. tetraphylla și M. integrifolia se cultivă în livezi familiale, iar unii oameni preferă M. tetraphylla, mai bogată în zahăr, mai ales pentru consumul crud.
