Lemn de santal de Mysore

Origine și înregistrare

Uleiul de lemn de santal de Mysore este protejat ca indicație geografică în temeiul acordului TRIPS. În 2006 a fost înscris, conform GI Act 1999 al Guvernului Indiei, sub denumirea Mysore Sandalwood Oil. Mirosul îl dă duramenul arborelui, iar alburnul exterior nu are miros. Trunchiul începe să capete miros după aproximativ zece ani de creștere, dar poate fi recoltat abia după 20 de ani.

Compoziție și calitate

Uleiul de lemn de santal conține peste 90% alcooli sescviterpenici, dintre care între 50 și 60% este α-santalol. Ponderea β-santalolului este între 20 și 25%. Standardul ISO pentru uleiul de S. album, ISO 3518:2002, impune între 41 și 55% α-santalol și între 16 și 24% β-santalol. În 1942, uleiul de lemn de santal de Mysore a fost evaluat ca având un conținut minim garantat de 90% santalol.

Aprovizionare, preț și înlocuitori

În 1938, dintre numeroasele varietăți de ulei de lemn de santal, cel de Mysore era considerat unul dintre cele mai bune. În 1996, uleiul produs la Mysore acoperea 70% din producția mondială de lemn de santal. Producția indiană de lemn de santal a scăzut de la aproximativ 4.000 de tone pe an în anii 1960 la circa 350 de tone pe an în 2014. În Karnataka, cultivarea privată a fost permisă în 2001. Guvernul indian a interzis exportul lemnului. În 2020, uleiul de lemn de santal indian costa circa 2.500 USD pe kg, iar cel australian, circa 1.500 USD pe kg.

Pentru că lemnul este atât de rar și de scump, companiile de cosmetice folosesc înlocuitori de sinteză cu structură și miros asemănătoare. Printre înlocuitorii de sinteză obișnuiți se numără Ebanol, Firsantol și Sandalore.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.

·

Termeni înrudiți: Bacdanol · Firsantol · Lemn de santal indian · Lemn de guaiac · Sandalore · Lemn de santal · Sandela · Santamanol