Palo santo

Arborele face parte din aceeași familie ca tămâia și smirna. Este originar din Mexic, America Centrală, nord-vestul Americii de Sud, din Venezuela până în Peru, și din Insulele Galápagos. Crește în pădurile tropicale cu sezon uscat din Peru, Venezuela, Columbia și alte câteva țări. Subspecia malacophylla este endemică în Insulele Galápagos. Duramenul vechi conține multe terpene, precum limonenul și α-terpineolul. Într-un ulei ecuadorian distilat din așchii de lemn s-au identificat treizeci și șase de componente, care alcătuiesc 98,54% din uleiul volatil. Componentele principale ale acestui ulei erau limonenul (68,52%) și mentofuranul (20,37%). Hidrocarburile monoterpenice erau fracțiunile cele mai abundente. Un alt ulei din Ecuador, distilat cu vapori de apă din trunchiul arborelui, era format din monoterpene (78,2%) și sescviterpene (9,6%), cu limonen (58,6%) și α-terpineol (10,9%) drept constituenți majoritari.

Familia Burseraceae

Familia Burseraceae mai este cunoscută ca familia arborilor-torță, familia tămâiei și a smirnei sau familia arborilor de incens. Speciile ei sunt originare din regiunile tropicale ale Africii, Asiei, Australaziei și celor două Americi. Arborii și arbuștii din această familie poartă în țesuturi rășini cu triterpenoide și uleiuri esențiale, de la canalele rezinifere ale scoarței până la nervurile frunzelor. Și mayașii foloseau o specie de Bursera pentru a face incens.

Recoltare și conservare

În 2006, guvernul Perului a trecut Bursera graveolens pe lista speciilor „în pericol critic”, a interzis tăierea arborilor vii și a permis doar colectarea arborilor căzuți natural sau uscați. În 2014, specia a fost scoasă de pe lista speciilor protejate a Serviciului Național Forestier și al Faunei Sălbatice (SERFOR). Tăierile ilegale sunt frecvente în nord-vestul Perului, din cauza cererii mari. Peruvienii adună ramurile și rămurelele căzute, o practică reglementată de guvernul Perului, astfel încât arborii nu sunt tăiați pentru lemn. În 2010, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a declarat starea de conservare a arborelui „stabilă”. În Ecuador există programe de reîmpădurire pentru palo santo. Se folosește metoda transplantului: arborii care cresc foarte aproape unii de alții, într-o zonă aglomerată a pădurii, sunt mutați într-o zonă fără arbori.

Utilizări

Folosirea lemnului de palo santo este tradițională în America de Sud, mai ales în Bolivia, Ecuador și Peru. Potrivit unor surse, datează din epoca incașă. Astăzi, palo santo este un incens răspândit. Așchiile de lemn pot fi aprinse și arse ca incensul. Arborele se folosește în ritualuri de purificare și în medicina populară, pentru dureri de stomac, ca sudorific și ca liniment pentru reumatism. Se folosește și împotriva „energiei rele” (mala energía). În Ecuador se bea ceai de palo santo. Lemnul de palo santo a fost folosit și la butoaiele de învechire a whisky-ului.

A nu se confunda cu

A nu se confunda cu Bulnesia sarmientoi, un alt arbore numit palo santo, din al cărui lemn se obține uleiul de guaiac. Bulnesia sarmientoi face parte din familia Zygophyllaceae.