Molid

În parfumerie, uleiul de molid provine în principal din două specii: molidul comun (Picea abies) și molidul negru (Picea mariana). Uleiul se distilează cu vapori de apă din ace și ramuri. Molidul negru, calitatea cea mai folosită în parfumerie, conține între 37 și 46% acetat de bornil drept componentă dominantă, urmat de alfa-pinen (16%), camfen (10%), beta-pinen (6,5%) și limonen (6,5%). Și în uleiul de molid comun domină acetatul de bornil (între 14 și 40%), dar conținutul de alfa-cadinol este mai mare.

Caracter și deosebiri

Dintre cele trei mari familii de conifere, molidul ocupă poziția de mijloc. Are în comun cu bradul semnătura de acetat de bornil, dar miroase mai verde, mai întunecat și mai rășinos. Are ceva din ascuțimea pinului, dar nimic din asprimea lui de terebentină. Camfenul îi dă o notă ușor amară, aproape medicinală, care lipsește bradului. Mai ales molidul negru are un caracter dulce-uleios, profund balsamic, pe care parfumierii îl apreciază pentru densitate și persistență.

Proveniență

Molidul negru crește în pădurile boreale din Canada și din nordul Statelor Unite. Molidul comun se întinde în Europa de Nord, din Scandinavia până în Balcani. Uleiul de molid negru canadian este calitatea standard pentru parfumerie. Compoziția uleiului variază în funcție de sezon: studiile asupra speciei Picea abies arată schimbări importante în raportul terpenelor între recoltele de ace din vară și cele din iarnă.

·

Vezi și: Amyris · Mesteacăn · Cascarilla · Lemn de cedru · Chiparos · Lemn adus de mare · Ebanol · Elemi