Arborele
Canarium luzonicum este un arbore mare, veșnic verde, care atinge cel mult aproximativ 30 m (100 ft) înălțime. Este originar din Filipine. Arborele de elemi este înrudit cu tămâia, smirna și opopanaxul, toate din familia Burseraceae. Ciorchinii de flori, polenizați de insecte, sunt urmați de nuci cu coajă groasă și miez comestibil. Frunzele sunt alterne și penate, lungi de aproximativ 30 de centimetri, de obicei cu trei perechi de foliole opuse și o foliolă terminală. Foliolele sunt netede, oblong-ovate, lungi de 12 până la 20 de centimetri și late de 3 până la 7 centimetri. Fructul ovoid are 4 până la 5 centimetri lungime și conține o singură sămânță. Arborele este frecvent în pădurile primare de altitudine joasă și medie, din nordul insulei Luzon (Cagayan) până la Mindoro, Ticao și Masbate. Atât Canarium luzonicum, cât și C. ovatum se numesc local pili, iar elemiul de Manila din comerț provine din ambele specii.
Rășina
Proaspăt, elemiul de Manila este uleios, galben-pal sau verzui, cu consistența mierii cristalizate. În contact cu aerul pierde o parte din constituenții volatili și se întărește. Elemiul de Manila este complet solubil în alcool și în eter. Este alcătuit în principal din resene, alături de câțiva acizi rezinici și de terpene volatile. Compoziția lui aproximativă este de 0,4-1% materii insolubile, 17-25% terpene volatile, 1-2% terpene nevolatile, 56-61% resene, 15-18% acizi rezinici și 1-3% umiditate. Unul dintre componenții rășinii se numește amirină.
Rășinile numite elemi se obțin din specii ale familiei Burseraceae, mai ales din genurile Canarium, Dacryodes și Protium. Elemiurile sunt mai vâscoase decât oleorășinile, semisolide și foarte parfumate, iar natura lor moale și maleabilă se datorează sescviterpenelor lichide. Când scoarța este crestată, curge o oleorășină albă sau galbenă, cu miros ascuțit, verde și înțepător. Elemiul de Manila are un gust condimentat, destul de amar.
Elemiul moale este aromatic și moale, pe când elemiurile tari sunt doar ușor aromatice și au o culoare mai închisă. Pentru piața internă filipineză și pentru export există trei clase de elemi de Manila, deși denumirile nu sunt întotdeauna respectate. Clasa 1 cuprinde rășina cea mai palidă, clasa 2 pe cea mai gălbuie, iar clasa 3 este un amestec al claselor 1 și 2.
Uleiul și constituenții lui
Uleiul de elemi de Manila are aproximativ următoarea compoziție chimică: 56% limonen, 18% α-felandren, 6% elemol, 6% sabinen, 3% terpinolen, 2% elemicină și 3% β-felandren. Compoziția poate varia mult. În ulei s-au mai identificat α-pinen, β-pinen, mircen, δ-caren, δ-terpinen și geraniol. Principalii componenți ai uleiului de elemi sunt limonenul (40-72%), felandrenul (10-24%) și elemolul, un alcool sescviterpenic (1-25%). Analiza GC-MS a uleiului a găsit 39 de compuși, adică 99,2% din ulei. Cel mai abundent dintre ei este limonenul. Printre constituenți sunt menționate și terpineolul, carvona, p-cimenul și 1,8-cineolul. Într-un studiu, distilarea cu apă a oleorășinii a dat un randament mediu de 30% ulei esențial.
Elemicina este o fenilpropenă prezentă în oleorășina și în uleiul esențial ale arborelui Canarium luzonicum. Numele elemicinei vine de la acest arbore. Elemicina are formula C₁₂H₁₆O₃. Elemicina a fost izolată pentru prima dată din uleiul de elemi, prin distilare în vid. În doze mari, elemicina poate provoca iritații, de aceea concentrația ei în cosmetice nu depășește 1%.
Uleiul nu este stabil, din cauza oxidării terpenelor, iar pentru arome alimentare și parfumerie sunt de preferat uleiurile proaspăt distilate. Conținutul mare de monoterpene instabile favorizează formarea peroxizilor, iar după încălzirea uleiului poate exista pericol de explozie. La depozitare, uleiul tinde să se rezinifice și să polimerizeze, iar mirosul poate deveni neplăcut.
Utilizări și comerț
Rășina de elemi se folosește comercial mai ales în lacuri, firnisuri și anumite cerneluri tipografice. Ca remediu din plante, se folosește pentru bronșită, catar, tuse puternică, ten matur, cicatrici, stres și răni. Rășina s-a folosit în mod tradițional ca incens în ceremoniile religioase și ca material de călăfătuire pentru bărci. Utilizările ei industriale cuprind și firnisurile pe bază de ulei și de alcool, vopselele, pielea lăcuită, ceara de sigilat, săpunurile, materialele plastice, linoleumul, crema de ghete și ceara de parchet. La scară experimentală, uleiul de elemi de Manila în concentrație de 5% a eliminat mai multe ciuperci care distrug lemnul. La 20%, uleiul a provocat o mortalitate de 88% la termitele de lemn uscat și de 25% la carii lemnului. Are o activitate antibacteriană semnificativă asupra bacteriilor Escherichia coli și Staphylococcus aureus.
Miezul semințelor se consumă crud sau gătit. Lăstarii tineri se pot fierbe și mânca drept legumă. Într-o analiză din 1985 a 138 de preparate din plante medicinale folosite în Filipine, 12 dintre ele, printre care și Canarium luzonicum, au prezentat o genotoxicitate detectabilă. Unele studii au identificat și oleorășina de Canarium luzonicum ca mutagenă.
În perioada 1990-1993, prețurile de export free-on-board (FOB) au fost de 1,67-2,08 US$ pe kg. Până la jumătatea anului 1995, importatorii din Londra raportau o dublare a prețului față de anul anterior și cotau 4,20-4,50 US$ pe kg. În 1996, prețul de export FOB a fost de 2,68 US$/kg. Franța a fost cea mai mare piață, urmată de Germania și, tot mai mult, de Japonia.
·
Vezi și: Lemn ambrat · Amyris · Andiroba · Bakhoor · Note balsamice · Benzoe · Rezinoid de benzoe · Benzoat de benzil
