Floare de rodie

Rodiul este un arbust sau un arbore mic, înalt între 1,5 și 5 m, cu numeroase ramuri spinoase. Provine din regiunea dintre Caucaz și podișul iranian, care cuprinde Iranul, Turkmenistanul și Afganistanul de azi și coboară până în Pakistan. Astăzi se cultivă și în Asia de Vest, Asia de Sud, Asia Centrală, nordul Africii și Africa Subsahariană, în zonele mai uscate din Asia de Sud-Est, în bazinul mediteranean, în Statele Unite și în Chile.

Specia aparține familiei Lythraceae, subfamilia Punicoideae. Are peste 500 de soiuri denumite, iar același genotip poartă adesea nume diferite în diferite regiuni ale lumii. Arbustul trăiește mult, iar unele exemplare din Franța au supraviețuit 200 de ani. Frunzele sunt opuse sau subopuse, lucioase și îngust alungite, lungi între 1,9 și 5 cm.

Florile de rodie sunt polenizate de albinele melifere orientale și occidentale, de bondari, de furnicile dulgher și de fluturii Papilio demoleus. Unele soiuri fără fructe se cultivă doar pentru flori. Potrivit surselor, arbustul înflorește din aprilie până în iulie. Anterele se închid în jurul stigmatului până la maturitatea florii, iar ovarele sunt împărțite în interior în compartimente, sau loje, cu numeroase ovule suspendate, acoperite de un sept.

La rodiul cultivat în Toscana, hidrocarburile sescviterpenice au fost clasa cea mai abundentă în aroma frunzelor și a tuturor organelor florale. În organele florale, constituenții principali au fost β-cariofilenul, (E,E)-α-farnesenul și trans-α-bergamotenul. Printre antocianii semnalați la Punica granatum se numără pelargonidin-3,5-diglucozida și pelargonidin-3-glucozida. În extractul de rodie, pigmenții principali au fost cianidin-3,5-diglucozida, delfinidin-3-glucozida și cianidin-3-glucozida.

·

Termeni înrudiți: Abelia · Floare de migdal · Alfa-terpineol · Alstroemeria · Heuchera · Amarilis · Floarea-lunii · Floare de ametist