Floare de santal

Arborele și florile

Santalum album este un arbore veșnic verde, înalt de 4 până la 9 metri. Primele flori apar după șapte ani. Semințele sunt răspândite de păsări. Numele ei obișnuite sunt santal alb și santal indian. Caliciul, verde deschis, se înroșește treptat până la roșu închis.

Arborele crește din pădurile uscate de pe coastă până la 700 de metri altitudine, de obicei pe soluri nisipoase sau pe soluri roșii pietroase, bine drenate. Rareori trăiește peste 100 de ani.

Planta parazitează rădăcinile altor specii de arbori printr-un haustoriu format pe propriile rădăcini, fără să le facă însă un rău mare gazdelor. Este originară din Indonezia (Java și Insulele Mici ale Sondei), Filipine și Australia de Vest.

IUCN clasează specia drept vulnerabilă. Principalele amenințări sunt exploatarea excesivă, degradarea habitatului, incendiile și boala spike.

Duramenul și uleiul

Alburnul nu are miros. Trunchiul începe să capete miros după aproximativ 10 ani, dar nu poate fi recoltat înainte de 20. Duramenul este galben-brun, tare și uleios, iar alburnul este alb sau galben.

În uleiul de santal din speciile Santalum, α-santalolul este fracțiunea mai mare, de circa 55%, iar β-santalolul fracțiunea mai mică, de circa 20%. Alfa-santalolul are formula moleculară C₁₅H₂₄O și masa moleculară 220,35.

Uleiul de lemn de santal are un miros de lemn prețios, ușor de recunoscut: moale, cald, catifelat, cremos și lăptos. Calitatea și profilul lui olfactiv depind mult de vârsta arborelui, de locul de origine și de priceperea distilatorului.

Uleiul din rădăcini conține circa cincizeci și trei de compuși volatili, majoritatea sesquiterpenoli (78,5%). Semințele sunt formate în mare parte din acid ximeninic (între 79,0 și 82,8%), iar frunzele conțin flavonoide precum vitexina și izovitexina.

Pe piață există mai mulți înlocuitori de sinteză ai uleiului de santal, printre care o serie de derivați camfolenilici: Brahmanol, Madrol, Sandranol, Ebanol, Sandalore, Firsantol, Polysantol și Javanol.

Istorie

În India, folosirea speciei S. album este consemnată în scrieri de peste două mii de ani. Specia s-a naturalizat în sudul Indiei cel târziu în anul 1300 î.Hr. A ajuns în regiunile dravidiene ale Asiei de Sud în jurul anului 1500 î.Hr., prin comerțul maritim austronezian cu mirodenii, împreună cu nuca de areca și nuca de cocos, iar în sudul podișului Deccan este atestată arheologic cel târziu în 1300 î.Hr. Guvernul Indiei a interzis exportul lemnului.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.