Unt de shea

Fructul de shea are o pulpă subțire și acrișoară în jurul unei semințe relativ mari, bogate în ulei, din care se extrage untul. Miezul seminței, numit adesea greșit „nucă”, conține o grăsime vegetală cunoscută drept unt de shea. Arborele de shea face parte din familia Sapotaceae și este singura specie din genul Vitellaria.

Origine și producție

Arborele de shea crește spontan în centura uscată de savană a Africii de Vest, din Senegal în vest până în Sudan în est, și ajunge până la poalele Podișului Etiopian. Se recunosc două subspecii: Vitellaria paradoxa subsp. paradoxa, aproximativ de la granița dintre Nigeria și Camerun spre vest, și subsp. nilotica, aproximativ de la această graniță spre est. Arborele dă primele fructe la vârsta de 10 până la 15 ani și ajunge la producția deplină pe la 20 până la 30 de ani. Fructele seamănă cu niște prune mari, lungi de 4 până la 8 centimetri, și cântăresc fiecare între 10 și 57 de grame. Un kilogram de fructe dă aproximativ 400 de grame de semințe uscate. Fructele se culeg în sezonul ploios, de obicei între iunie și august, în funcție de latitudine. Culesul durează circa 2,5 luni și îl fac mai ales femeile și copiii.

Chimie și proprietăți

Untul de shea este alcătuit din cinci acizi grași principali: palmitic, stearic, oleic, linoleic și arahidic. Acizii stearic și oleic formează între 85 și 90% din compoziția în acizi grași. Acidul stearic îi dă consistența solidă, iar acidul oleic determină cât de moale sau de tare este untul, în funcție de temperatura ambiantă. Untul de shea din Uganda are constant un conținut ridicat de acid oleic și este lichid la temperaturi ambiante calde. Untul de shea din regiunea Platoului Mossi, în Burkina Faso, conține în medie mai mult acid stearic, așa că este de obicei mai tare decât cel din alte regiuni ale Africii de Vest. Untul de shea este o grăsime complexă, care conține și numeroși compuși nesaponificabili. Untul din semințe proaspete este alb și de calitate superioară, iar cel din semințe vechi este închis la culoare și are gust amar. Un studiu de sinteză din 2014 a identificat în untul de shea 10 compuși fenolici, dintre care opt sunt catechine.

Utilizări

Untul de shea se folosește mai ales în industria cosmetică, în produse pentru piele și păr. În unele țări africane, precum Benin, servește ca ulei de gătit, ca ceară impermeabilizantă, la coafat, la fabricarea lumânărilor și ca ingredient în unguente medicinale. Uneori se amestecă cu alte uleiuri ca înlocuitor al untului de cacao, deși gustul diferă simțitor. Stearina de shea se folosește în produsele de ciocolată ca echivalent al untului de cacao.

Istorie și denumiri

Un tegument de sămânță găsit pe situl satului medieval Saouga dovedește că untul de shea se producea încă din secolul al 14-lea. În 1846, Marea Britanie importa deja unt de shea. Cuvântul englez „shea” provine din sǐ, numele arborelui în limba bambara. În limba wolof din Senegal, arborele se numește ghariti, cuvânt din care derivă denumirea franceză a arborelui și a untului, karité.