Tecul este un arbore mare, cu frunze căzătoare, care crește în păduri mixte de foioase cu lemn tare. Este originar din sudul și sud-estul Asiei, în principal din Bangladesh, India, Indonezia, Malaezia, Myanmar, Thailanda și Sri Lanka. Pădurile din Myanmar adăpostesc aproape jumătate din tecul care crește natural pe glob. Arborele atinge până la 40 m înălțime și are ramuri gri până la brun-cenușii. Florile albe, parfumate, apar în panicule din iunie până în august. Tecul este naturalizat și cultivat în multe țări din Africa și din Caraibe. Studiile moleculare arată două centre de origine genetică: unul în India, celălalt în Myanmar și Laos. Crește în habitate foarte diferite, de la zone aride cu 500 mm de ploaie pe an până la păduri foarte umede cu până la 5.000 mm. Pe lista IUCN, tecul are statutul „în pericol”.
Lemnul
Duramenul este gălbui până la brun-auriu, iar alburnul, albicios până la brun-gălbui pal. Tecul se închide la culoare cu vârsta, iar diferențele pot fi mari în funcție de regiunea din care provine. Lemnul este tare și are inele poroase. La arborii bătrâni, inelele sunt mult mai strânse decât la cei tineri. Numărul dungilor negre din lemn crește cu vârsta, iar aceste dungi îl apără de insecte și de ciuperci. Uleiurile naturale ale tecului fac lemnul rezistent la termite și la dăunători. Rezistă foarte bine și la putrezire, ciuperci și mucegai. Tecul rămâne durabil chiar netratat cu ulei sau cu lac. Lemnul are un coeficient de contracție relativ mic, așa că se potrivește acolo unde umiditatea variază periodic. Tecul este un lemn de construcție excelent și, în același timp, ușor de prelucrat și de finisat. Lăsat nefinisat, capătă cu timpul un gri argintiu, iar uleiul de in sau de tung îi dă un finisaj oarecum mat.
Chimie
Duramenul de tec conține o antrachinonă, 2-metilantrachinona (C₁₅H₁₀O₂), asociată adesea cu durabilitatea mare a lemnului. Potrivit studiilor, extractele din lemn de tec conțin între 0,3% și 0,9% din acest compus. În teste de hrănire fără alternativă pe o termită subterană, cantitatea de 2-metilantrachinonă din extracte nu s-a corelat cu efectul de respingere sau cu toxicitatea. Extractele din lemn sunt esențiale pentru rezistența tecului la termite și la ciuperci. 2-Metilantrachinona are masa moleculară 222,24 și denumirea IUPAC 2-metilantracen-9,10-dionă.
Utilizări
Lemnul de tec se folosește în construcția de ambarcațiuni, în construcții exterioare, pentru furnir, mobilă, sculptură, piese strunjite și diverse obiecte mici. Este apreciat mai ales pentru durabilitate și pentru rezistența la apă. O mare parte din tecul lumii se exportă din Indonezia și Myanmar. Conținutul ridicat de ulei, rezistența mare la tracțiune și fibra strânsă îl fac deosebit de potrivit acolo unde se cere rezistență la intemperii. Frunzele intră în gudeg, o mâncare din Java Centrală pe bază de jackfruit tânăr, căreia îi dau culoarea brun-închisă. Compania LNER a folosit tec la vagoane până în 1942.
Cultivare
În perioada colonială s-au înființat numeroase plantații de tec în Africa Ecuatorială, iar piața tecului de plantație crește în America Centrală și în America de Sud. Înmulțirea prin culturi de țesut pentru plantații este viabilă comercial. Defoliatorul tecului, o molie originară din Asia de Sud-Est, este un dăunător a cărui omidă se hrănește cu tec.
