Portocală roșie

Portocala roșie este o mutație naturală a portocalei, care este ea însăși un hibrid, probabil între pomelo și tangerină. Printre portocalele dulci, portocalele roșii, numite și pigmentate, formează una dintre cele patru clase, alături de portocalele obișnuite, de portocalele navel și de cele fără aciditate. Culoarea închisă a pulpei se datorează antocianilor, o familie de pigmenți polifenolici frecvenți în multe flori și fructe, dar rari la citrice. Crizantemina (cianidin-3-O-glucozid) este principalul compus din portocalele roșii. Pulpa capătă culoarea roșie atunci când fructul se dezvoltă în nopți reci.

Soiuri

Cele mai răspândite trei soiuri de portocale roșii sunt Tarocco, originar din Italia, Sanguinello, originar din Spania, și Moro, foarte închis la culoare, tot din Italia și cel mai nou dintre ele. Soiul Moro este cel mai colorat dintre portocalele roșii, cu pulpa roșu închis și coaja îmbujorată de un roșu aprins. Se crede că soiul Moro a apărut la începutul secolului al 19-lea, în zona de cultură a citricelor din jurul localității Lentini, în Sicilia. Soiul Tarocco, cea mai populară portocală de masă din Italia, ar proveni dintr-o mutație a soiului Sanguinello. Soiul Sanguinello a fost descoperit în Spania în 1929 și are coaja roșiatică, puține semințe și pulpa dulce și fragedă.

Uleiul

Uleiul esențial de portocală roșie se vinde sub numărul CAS 8028-48-6 și denumirea INCI Citrus Sinensis (Orange) Peel Oil Expressed. Uleiul de portocală este un ulei esențial produs de celulele din coaja fructului de Citrus sinensis și este format în cea mai mare parte din d-limonen, în proporție de peste 90%. Limonenul este un monoterpen ciclic și componentul principal al mirosului și al uleiului esențial din coaja citricelor. Compoziția uleiului de portocală variază în funcție de regiune, sezon și metoda de extracție, iar prin cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă s-au identificat în el câteva sute de compuși. Majoritatea substanțelor din ulei aparțin grupei terpenelor, dintre care limonenul domină.

Gustul și folosirea în bucătărie

Gustul portocalelor roșii diferă de al altor portocale: pe lângă notele obișnuite de citrice, amintește limpede de zmeură. Soiul Moro are un gust mai puternic și un miros mai intens decât o portocală obișnuită, cu un gust dulce și o urmă de zmeură. Este mai amar decât soiurile Tarocco și Sanguinello. Unele sucuri de portocale roșii pot fi destul de acrișoare, altele sunt dulci și păstrează gustul caracteristic al portocalei roșii. Din aceste portocale se face și marmeladă, iar coaja rasă se poate folosi în patiserie.

Unde crește

Producția comercială cea mai sigură de portocale roșii se limitează la Italia, mai exact la zona siciliană din jurul Etnei, unde rămâne puternic sezonieră. În Brazilia sau în Florida, unde se cultivă și portocale roșii, culoarea este în general slabă sau absentă și nesigură. În Europa, arancia rossa di Sicilia (portocala roșie din Sicilia) are statut de indicație geografică protejată.