Coca

Erythroxylum coca este una dintre cele două specii de coca cultivată. Planta seamănă cu un tufiș de porumbar și atinge între 2 și 3 m înălțime. Frunzele sunt subțiri, opace, ovale și se îngustează la capete. Florile mici, de un alb-gălbui, dau fructe roșii. Spre deosebire de Erythroxylum novogranatense, are nevoie de soluri foarte acide.

În America de Sud, frunzele de coca se mestecă de cel puțin 8.000 de ani. Sub stăpânirea incașă, consumul de coca era larg răspândit. Analiza genomică arată că coca a fost domesticită de două sau trei ori, separat, din specia sălbatică Erythroxylum gracilipes. Uleiul volatil al frunzelor a fost observat și preparat pentru prima dată în 1860. Ceaiul de coca, numit și mate de coca, este un ceai din plante preparat din frunze crude sau uscate. Are o culoare galben-verde și un gust ușor amar, asemănător ceaiului verde, cu o dulceață mai organică. Se bea mai ales în Anzi, cu precădere în Peru.

Conținutul de cocaină al frunzelor uscate de Erythroxylum coca var. coca variază între 0,23% și 0,96%. Printre alcaloizii de tip tropanic ai plantei se numără cocaina, ecgonina și benzoilecgonina, iar printre cei de tip pirolidinic, higrina și cuscohigrina. O ceașcă de ceai de coca preparată dintr-un gram de frunze conține aproximativ 4,2 mg de alcaloid organic de coca.

Frunza de coca este materia primă din care se fabrică drogul cocaină. În afara Americii de Sud, frunza de coca este în general ilegală sau strict restricționată și adesea tratată la fel ca cocaina.

·

Vedeți și: Alfa-pinen · Angelică · Rădăcină de angelică · Ulei de rădăcină de angelică · Artemisia · Epimedium · Beachheather · Moringa