Chimion

Chimionul este o plantă cu flori din familia Apiaceae, originară din regiunea irano-turaniană. Este o plantă erbacee anuală care atinge între 30 și 50 cm înălțime (între 12 și 20 in) și se recoltează manual. Semințele au opt coaste cu canale de ulei. Sunt alungite, cu coaste longitudinale, de culoare galben-brună, și seamănă cu semințele de chimen. Chimionul se confundă uneori cu chimenul (Carum carvi), un alt condiment din familia pătrunjelului. Mai multe alte plante, printre care Elwendia persica, Bunium bulbocastanum și Nigella sativa, sunt numite uneori chimion negru.

Încercați toate cele șapte extrait de parfum în DISCOVERY SET.

Istoric

Chimionul se folosește drept condiment de mii de ani. Provine probabil din Asia Centrală, din sud-vestul Asiei sau din estul Mediteranei. Semințele scoase la lumină prin săpături în Siria au fost datate în mileniul al doilea î.Hr.

Producție

India este cel mai mare producător de chimion din lume, cu aproximativ 70% din total. Ceilalți mari producători sunt Siria (13%), Turcia (5%), Emiratele Arabe Unite (3%) și Iranul. India a produs 856.000 de tone de semințe de chimion în anul fiscal 2020-2021. Chimionul este o cultură tropicală sau subtropicală rezistentă la secetă, dar sensibilă la îngheț.

Chimie

Cuminaldehida, cimenul și terpenoidele sunt principalii compuși volatili ai uleiului de chimion. Cuminaldehida (4-izopropilbenzaldehida) este un compus organic natural cu formula moleculară C₁₀H₁₂O. Este o benzaldehidă cu o grupare izopropil substituită în poziția 4. Cuminaldehida dă mirosul caracteristic al semințelor de chimion. Mirosul ei propriu este intens, condimentat, de chimion, verde și ierbos. Cuminaldehida este un ulei incolor, cu punctul de fierbere la 235,5 °C.

În uleiurile din semințe de chimion turcesc obținute prin distilare cu vapori de apă și prin distilare în apă, printre compușii principali se afla cuminaldehida, între 19,25 și 27,02%. Aceleași uleiuri conțineau p-menta-1,3-dien-7-al (între 4,29 și 12,26%), p-menta-1,4-dien-7-al (între 24,48 și 44,91%), γ-terpinen (între 7,06 și 14,10%), p-cimen (între 4,61 și 12,01%) și β-pinen (între 2,98 și 8,90%). Principalii constituenți, care determină și proprietățile senzoriale ale uleiului, sunt cuminaldehida (între 15 și 46%), p-1,3-mentadien-7-al (între 2,8 și 22%) și p-1,4-mentadien-7-al (între 1,5 și 16%). Pe lângă cuminaldehidă, uleiul mai conține α- și β-pinen, p-cimen, β-felandren și alcool cuminilic. Alți compuși odoranți ai chimionului prăjit sunt pirazinele substituite 2-etoxi-3-izopropilpirazină, 2-metoxi-3-sec-butilpirazină și 2-metoxi-3-metilpirazină. Printre alte componente se numără γ-terpinenul, safranalul, p-cimenul și β-pinenul. Uleiul este destul de sensibil la lumina zilei, la aer, la umiditate și la metale, precum și la alcalii.

Cuminaldehida este precursorul altei materii prime importante în comerț, aldehida de ciclamă. Cuminaldehida se poate obține prin sinteză, fie prin reducerea clorurii de 4-izopropilbenzoil, fie prin formilarea cumenului.

Utilizări

Semințele, fiecare aflată într-un fruct uscat, se folosesc întregi sau măcinate în bucătăriile multor culturi. Uleiul de chimion poate intra în compoziția unor produse cosmetice. Chimionul se folosește în medicina tradițională, dar nu există dovezi de bună calitate că ar fi sigur sau eficient ca agent terapeutic.