Adenium

Specia este originară din regiunile Sahelului, la sud de Sahara, din Mauritania și Senegal până în Sudan, din Africa de Est și de Sud, tropicală și subtropicală, și din Peninsula Arabică. Crește în savană, în tufărișuri uscate sau păduri rare și în pajiști împădurite, până la 2.100 m altitudine, pe soluri stâncoase sau nisipoase.

Florile sunt tubulare, de obicei roșii și roz, adesea albicioase spre exteriorul gâtului corolei. Ele seamănă cu florile unor genuri înrudite, precum Plumeria și Nerium. Planta are tulpini disproporționat de mari și un caudex bazal robust și umflat, partea de rădăcină care iese din sol.

În condiții favorabile, unele clone înfloresc timp de 2 până la 4 luni sau chiar aproape tot anul. Înflorirea se oprește când temperatura depășește 38 °C.

Ca plantă ornamentală se cultivă în toată lumea. În regiunile temperate este o plantă de apartament și un bonsai apreciat. Pentru că seamănă cu un frangipani în miniatură și este popular ca bonsai, i se spune uneori și frangipani japonez. Genul Adenium a fost descris pentru prima dată în 1819.

În rădăcini și tulpini, planta produce o sevă care conține glicozide cardiace. S-a demonstrat prezența a circa 30 de glicozide cardiotoxice. Un decoct din scoarță și frunze servește ca otravă pentru pește, utilizare semnalată în Nigeria, Camerun și Africa de Est. În Sahel, un decoct din rădăcini, singur sau combinat cu alte plante, se folosește la tratarea bolilor venerice.

Este un arbust suculent sau un arbore mic de până la 4 m înălțime, uneori cu o rădăcină pivotantă cărnoasă, iar baza tulpinii se poate umfla până la 1 m în diametru sau mai mult. Scoarța este netedă, verde-cenușiu pal, cenușie sau maro, cu latex lipicios, transparent sau alb. Frunzele sunt coriacee, dispuse în spirală și grupate la capătul ramurilor tinere. Florile, bătătoare la ochi, apar de obicei înaintea frunzelor.

Plantele crescute din semințe pot înflori în decurs de 1 an. Și plantele obținute din butași își îngroașă baza tulpinii și ajung să nu se mai deosebească de cele crescute din semințe. În cultură are nevoie de soare din plin și de căldură. Deși provine din zone uscate, suportă bine umiditatea ridicată a aerului.

Rădăcinile și tulpinile conțin aceleași glicozide, în cantități similare. În nordul Kenyei, latexul se freacă pe cap împotriva păduchilor, iar pulberea de tulpini se aplică pentru a omorî paraziții de pe pielea cămilelor și a vitelor. În Tanzania, planta se cultivă pentru a marca locul mormintelor.

·

Termeni înrudiți: 2-fenoxietanol · Trandafir alb · Benzofenonă · Beta-damascenonă · Trandafir chinezesc · Formiat de citronelil · Trandafir uscat · Măceș ruginiu