Frangipani

Botanică

Speciile de Plumeria sunt originare din regiunea neotropicală: Mexic, America Centrală, Caraibe și nord-vestul Americii de Sud. Se cultivă adesea ca plante ornamentale în regiunile tropicale, printre care Florida, Hawaii, sudul Chinei, nordul Indiei și Senegalul. Ramurile sunt suculente, iar trunchiul și ramurile au un latex lăptos care, ca seva multor altor plante din familia Apocynaceae, conține compuși toxici ce irită ochii și pielea. Arborii de Plumeria înfloresc de la începutul verii până toamna. Florile cresc în ciorchini la capătul tulpinilor și au o corolă tubulară care se desface net în cinci petale rotunjite și ceroase, suprapuse unele peste altele. Florile au multe culori, printre care roz, roșu, alb, galben, portocaliu sau nuanțe pastelate. Genul Plumeria cuprinde 18 specii acceptate și un hibrid natural.

Mirosul florilor păcălește fluturii sfinx: aceștia caută zadarnic nectar și, între timp, polenizează florile. La Plumeria rubra, parfumul devine mai puternic seara și noaptea, când fluturii sfinx sunt cei mai activi. Plumeria rubra crește ca un arbore cu coroana largă, care atinge între 7 și 8 m (între 23 și 26 ft) în înălțime și în lățime și care se acoperă vara și toamna de flori parfumate în nuanțe de roz, alb și galben. În ciuda numelui comun, Plumeria rubra nu este o iasomie adevărată și nu aparține genului Jasminum. Arealul natural al speciei Plumeria rubra se întinde din Baja California până în centrul Mexicului și, spre sud, prin America Centrală până în departamentul Antioquia din Columbia și în Venezuela. Plumeria rubra se cultivă pe scară largă în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii și s-a naturalizat în cea mai mare parte a Asiei tropicale și a insulelor din Pacific. Plumeria alba este originară din Puerto Rico și din Antilele Mici, în Caraibe. Este un arbore mic, cu frunze căzătoare, plantat în regiunile tropicale din întreaga lume. Florile speciei Plumeria alba sunt parfumate, cu cinci petale albe și centrul galben.

Chimia mirosului

În uleiul esențial din florile de Plumeria alba, în care s-au identificat 17 compuși, abundă linaloolul (23,91%), alfa-terpineolul (10,97%), geraniolul (10,47%) și alcoolul feniletilic (8,65%). Terpenele și terpenoidele domină acest ulei, care mai conține alcooli primari, cetone, esteri și acizi grași saturați. O analiză publicată a florilor de Plumeria alba din India indică drept compuși majori salicilatul de benzil (33,98%), benzoatul de benzil (12,37%), germacrenul (10,30%) și linaloolul (8,71%). În aerul din jurul florilor de Plumeria rubra, captat prin tehnica headspace, (E,E)-alfa-farnesenul ocupă între 40,9 și 41,2% din compușii volatili pe coloana DB-5ms, iar (E)-nerolidolul între 21,4 și 32,6%. Ceilalți constituenți principali sunt (E)-beta-ocimenul, (Z)-dihidro-apofarnesolul, linaloolul și perilenul. O altă analiză a florilor de Plumeria rubra a găsit printre constituenții principali salicilatul de benzil (26,7%), benzoatul de benzil (22,3%), (E,E)-geranil-linaloolul (9,4%) și tricosanul (8,3%).

Florile deschise de plumeria emit cea mai mare cantitate de compuși volatili, în care fenilpropanoidele și benzenoidele (70,1%) depășesc terpenoidele (20,8%). Florile deschise emit în total de aproape 6 ori mai mulți compuși volatili decât bobocii și de 2,5 ori mai mulți decât frunzele. Compusul volatil cel mai abundent al florilor deschise este 2-feniletanolul, cu 35,67% din total. Florile deschise mai emit benzaldehidă (11,77%) și 2-fenilacetaldehidă (5,82%). Bobocii emit mai ales terpenoide, precum eucaliptolul (51,68%). Frunzele emit mai ales monoterpenoide, precum beta-ocimenul (55,53%). O genă puternic exprimată și specifică florii, care codifică o proteină din familia citocromului P450, PrCYP79D73, catalizează formarea fenilacetaldoximei în florile de plumeria. Fenilacetaldoxima este un intermediar în biosinteza 2-feniletanolului în aceste flori. Este probabil ca 2-feniletanolul să aibă un rol major în mirosul caracteristic și în parfumul florilor de plumeria.

Utilizări și cultură

În mai multe insule din Pacific, printre care Tahiti, Fiji, Samoa, Hawaii, Noua Zeelandă, Tonga și Insulele Cook, speciile de Plumeria se folosesc la confecționarea ghirlandelor lei. Hindușii din Bali pun florile în ofrandele de la temple. În Cambodgia, pagodele aleg mai ales Plumeria alba, ale cărei flori se folosesc în ofrandele rituale aduse zeităților. Florile speciei Plumeria alba sunt comestibile și se mănâncă prăjite în aluat. În Myanmar, seva toxică se folosește ca laxativ. Plumeria este considerată un simbol al nemuririi, pentru că poate înflori și înfrunzi chiar și smulsă din pământ. Plumeria rubra este floarea națională a Laosului, unde se numește dok champa. În 1971, Plumeria rubra a fost declarată floarea națională a Nicaraguei, unde poartă numele sacuanjoche. În Mexic, numele comun al speciei Plumeria rubra este cacaloxochitl, un nume nahuatl care înseamnă „floarea corbului”. Din cauza asocierii cu cimitirele și cu moartea, Plumeria rubra se mai numește bunga kuburan, literal „floarea mormântului”.