Fructul și compușii săi volatili
Cocos nucifera este un palmier mare, care atinge până la 30 de metri (100 de picioare) înălțime. Frunzele penate au o lungime de 4 până la 6 m (13 până la 20 ft), iar foliolele, de 60 până la 90 de centimetri (2 până la 3 ft). Frunzele bătrâne se desprind curat și lasă trunchiul neted. Palmierul nu tolerează frigul și preferă precipitațiile abundente și soarele din plin.
Miezul crud de nucă de cocos conține 47% apă, 33% grăsimi, 15% glucide și 3% proteine. O porție de 100 de grame de miez crud furnizează 350 de calorii. Acizii grași saturați formează 30% din totalul grăsimilor, iar principalul dintre ei este acidul lauric.
Miezul proaspăt de nucă de cocos are un miros fructat, pe care cromatogramele l-au atribuit unor esteri, cetone, aldehide și alcooli. Mirosul uleios al miezului proaspăt a fost pus pe seama unei cantități minime de delta-lactone. Nuca de cocos deshidratată de curând conținea aceiași compuși volatili, dar concentrația de delta-lactone era mult mai mare. În nuca de cocos deshidratată și iradiată, produsul abia tratat avea cea mai mare concentrație de delta-lactone, alături de caproat de etil, 1-hexanol și aldehidă caprilică.
Producție și utilizări
În 2024, producția mondială de nucă de cocos cu coajă a fost de 65,5 milioane de tone, cu Indonezia, India și Filipine în frunte. În 2024, Indonezia a produs 18,0 milioane de tone de nucă de cocos cu coajă, India 14,7, Filipine 14,5, Brazilia 3,2 și Sri Lanka 1,8. Cea mai mare parte a producției Indiei vine din patru state din sud: Tamil Nadu, Karnataka, Kerala și Andhra Pradesh. Kerala are cei mai mulți cocotieri, dar Tamil Nadu este cel mai productiv la hectar.
În 2023, producția mondială de ulei de cocos prelucrat a fost de 3,1 milioane de tone. Pe primul loc s-au aflat Filipine, cu 38% din total. Indonezia și India sunt producători secundari de ulei de cocos. Uleiul de cocos se folosește în bucătărie, mai ales la prăjit. Se poate folosi lichid, ca alte uleiuri vegetale, sau solid, ca untul ori untura. Învelișul fibros și coaja tare a fructului pot servi drept combustibil sau se pot transforma în cărbune, iar învelișul fibros se mai folosește pentru plutitoare sau ca abraziv.
Ulei, copră, lapte și apă de cocos
Uleiul de cocos este un ulei comestibil extras din miezul fructului de cocotier. Sub aproximativ 25 °C este o grăsime solidă albă, iar la temperaturi mai mari, un lichid limpede și fluid. Variantele nerafinate au un miros distinct de nucă de cocos. Dincolo de bucătărie, se folosește în industrie, la fabricarea cosmeticelor și a detergenților.
Copra este miezul alb, uscat, al nucii de cocos, din care se extrage uleiul. Se obține prin uscare la fum, la soare sau în cuptor, apoi se presează sau se dizolvă cu solvenți. Uleiul din copră este bogat în acid lauric. Din aproximativ o mie de nuci de cocos mature se obțin în jur de 170 kg de copră, din care se pot extrage circa 70 de litri de ulei. Uleiul de cocos virgin se poate produce, în schimb, din lapte de cocos proaspăt, din miez sau din reziduuri.
Laptele de cocos se face în mod tradițional din miezul alb al nucilor de cocos mature, ras și amestecat cu puțină apă fierbinte. Apa de cocos este altceva: lichidul limpede din interiorul nucilor de cocos tinere, folosit și pentru nata de coco, un aliment cu textură de jeleu.
Lactonele
Gamma-nonalactona este un compus organic cu formula C₉H₁₆O₂ și denumirea IUPAC 5-pentiloxolan-2-onă. Este un lichid slab volatil, incolor în stare pură, dar probele obișnuite nu sunt incolore. Face parte din grupul gamma-lactonelor, dintre care cele mai multe au mirosuri fructate, iar câteva se folosesc în comerț. Se mai numește gamma-nonanolactonă sau 4-nonanolidă. Este solubilă în alcool, în majoritatea uleiurilor fixe și în propilenglicol și insolubilă în apă. Are densitatea între 0,958 și 0,966 la 25 °C. Este combustibilă, iar încălzită până la descompunere degajă un fum înecăcios și vapori iritanți.
Delta-decalactona este un compus chimic din clasa lactonelor, cu formula C₁₀H₁₈O₂. Denumirea IUPAC preferată este 6-pentiloxan-2-onă, iar alte denumiri sunt 5-decanolidă și delta-pentil-delta-valerolactonă. Se găsește în mod natural, în urme, în fructe și în produsele lactate. Are aplicații în industria alimentară, în industria polimerilor și în agricultură. Are densitatea de 0,954 g/cm³. Este foarte solubilă în alcool și propilenglicol, dar insolubilă în apă.
Prefixul unei lactone arată mărimea ciclului: o gamma-lactonă are un ciclu de 5 atomi, iar o delta-lactonă unul de 6. Denumirea de lactonă vine de la lactidă, un compus ciclic format prin deshidratarea acidului lactic, numit la rândul lui astfel pentru că a fost izolat din laptele acru. Termenul a fost introdus în 1844 de chimistul francez Théophile-Jules Pelouze. Gamma-lactonele sunt atât de stabile încât 4-hidroxiacizii se ciclizează spontan în ele.
