Hașiș

Rășina de hașiș conține componente precum tetrahidrocanabinolul (THC) și alți canabinoizi, adesea în concentrații mai mari decât în floarea de canabis necernută sau neprelucrată. Convenția unică a ONU asupra stupefiantelor din 1961 definește hașișul drept „rășina separată, brută sau purificată, obținută din planta de canabis”. Florile unei plante femele mature au cei mai mulți tricomi, deși există tricomi și pe alte părți ale plantei. Conținutul de THC al hașișului variază mult, de la aproape zero până la 65%. Hașișul poate conține și cantități apreciabile de CBD și CBN, precum și urme de alți canabinoizi.

Ca substanță psihoactivă, hașișul se consumă de obicei prin fumare sau vaporizare, simplu sau amestecat cu tutun, dar se poate consuma și pe cale orală.

Printre constituenții chimici ai canabisului se află circa 120 de compuși care îi dau mirosul caracteristic, mai ales terpene și sescviterpene volatile. Gustul caracteristic al hașișului a fost pus în legătură cu o rearanjare a mircenului în timpul fabricării. Humulenul contribuie la mirosul caracteristic al speciei Cannabis sativa. Humulenul este un izomer al β-cariofilenului, iar cei doi apar adesea împreună, ca amestec, în multe plante aromatice. Mircenul este un monoterpen, un ulei incolor prezent în multe uleiuri esențiale. În uleiul esențial din flori de canabis, mircenul are o pondere între 29,4 și 65,8% din total, iar trans-cariofilenul între 3,8 și 37,5%.

Mirosul este cel mai obișnuit indicator al calității hașișului. Adulteranții introduși în timpul producției scad puritatea materiei și dau adesea un produs finit verde.

·

Termeni înrudiți: Akigalawood · Ambrocenide · Asfalt · Chibrit ars · Lemn carbonizat · Țigară · Cărbune · Trabuc cubanez