Iasomie de noapte

Iasomia de noapte, Cestrum nocturnum, este o specie de plantă din familia cartofului, Solanaceae. În ciuda numelui popular, nu este o iasomie adevărată și nu aparține genului Jasminum. Este originară din Mexic, America Centrală și nordul Americii de Sud și s-a naturalizat în Asia de Sud.

Origine și botanică

Este un arbust lemnos veșnic verde, cu ramuri subțiri, care atinge 4 m înălțime. Frunzele sunt simple, îngust lanceolate, netede și lucioase, lungi între 6 și 20 cm și late între 2 și 4,5 cm. Florile sunt parfumate, galbene sau alb-verzui, cu tubul corolei lung de 20 până la 30 mm. Fructul este o bacă globuloasă albicioasă, iar semințele sunt ovoide și negre. Epitetul latin nocturnum înseamnă „noaptea” și se referă la obiceiul plantei de a înflori noaptea. Planta înflorește și rodește tot anul. Genul Cestrum cuprinde circa 150 până la 250 de specii, originare din regiunile temperat-calde până la tropicale ale celor două Americi.

Cultivare și răspândire

În regiunile subtropicale se cultivă ca plantă ornamentală, pentru florile care miros intens noaptea. În Asia de Sud-Est a fost introdusă ca plantă ornamentală pentru florile cu miros dulce, care se deschid noaptea. Acolo se cultivă și s-a naturalizat local de la nivelul mării până la 1.600 m altitudine și se înmulțește ușor prin butași semilemnificați. S-a naturalizat pe scară largă în regiunile tropicale și subtropicale din întreaga lume, iar în unele țări este considerată buruiană.

Chimie

Uleiul distilat din flori conține alcool feniletilic (27%), alcool benzilic (12%), eicosan (5,6%) și eugenol (5,6%). Prin GC-MS s-au identificat în uleiul esențial 47 de compuși, care însumează 93,28% din totalul uleiului. În compușii volatili ai petalelor s-au detectat în total 22 de compuși bine corelați, printre care 12 tipuri de fenilpropanoide. Benzaldehida, fenilacetaldehida și acetatul de benzil au fost identificate ca principalele substanțe ale mirosului floral implicate în calea de biosinteză a fenilpropanoidelor. La ora 24:00, când aria picurilor de fenilpropanoide a atins maximul, componentele dominante erau benzaldehida (32,40%), fenilacetaldehida (26,91%) și acetatul de fenilmetil (23,07%). Extractul alcoolic din flori conține steroizi citotoxici.

Utilizări și toxicitate

În America Centrală și în Caraibe, un decoct din frunze se folosește ca loțiune pentru erupțiile de pe piele. Odinioară, un extract din fructe se lua pe cale orală ca sedativ în epilepsie, coree și isterie. Uleiul esențial și extractele organice au avut activitate antibacteriană împotriva mai multor bacterii transmise prin alimente, printre care Staphylococcus aureus și Listeria monocytogenes. Toate părțile plantei sunt bogate în saponine, cu un randament de circa 4 până la 5%. Toate speciile din familia Solanaceae conțin o toxină alcaloidă numită solanină. Problemele raportate cel mai des în legătură cu C. nocturnum sunt tulburările respiratorii provocate de miros și simptomele febrile după ingerare.

Încercați toate cele șapte parfumuri în DISCOVERY SET.