Para nashi este fructul comestibil al speciei Pyrus pyrifolia, un păr originar din sudul Chinei și din nordul Indochinei, introdus apoi în Coreea, în Japonia și în alte părți ale lumii. În japoneză, fructul se numește nashi. Fructele nu se coc de obicei în plăcinte și nici nu se fac gemuri din ele, pentru că au multă apă și o textură crocantă, granuloasă, foarte diferită de cea a soiurilor europene. De regulă se servesc crude, decojite.
Origine și cultivare
Soiurile se împart în două grupe, Akanashi („pere ruginii”) și Aonashi („pere verzi”). Kosui este cel mai important soi din Japonia. Numele soiului Nijisseiki înseamnă „secolul al XX-lea”. În Japonia s-au înregistrat peste 1.200 de nume de soiuri, iar arborii scăpați din cultură și cei sălbatici se păstrează și azi. Aproape toate soiurile comerciale recente din Japonia provin genetic din soiul Nijisseiki și din câteva soiuri locale apărute în districtele din sudul regiunii Kanto. Fructele se recoltează în prefecturile Chiba, Ibaraki, Tottori, Fukushima, Tochigi, Nagano, Niigata, Saitama și în altele, mai puțin Okinawa. În Nepal și în statele himalayene ale Indiei, perii se cultivă pentru vânzare pe dealurile mijlocii (Middle Hills), între aproximativ 1.500 și 2.500 de metri altitudine, acolo unde clima le priește. În livezile japoneze sunt semnalate trei boli grave: rugina, pătarea neagră și rapănul. Rapănul rămâne greu de combătut.
Chimia aromei
În fructul de pară (Pyrus pyrifolia Nak.) s-au identificat peste 300 de compuși volatili. În șase soiuri, trei de Pyrus communis și trei de Pyrus pyrifolia, s-au identificat în total 510 compuși volatili. Șaisprezece esteri și alcooli, printre care acetatul de butil și acetatul de hexil, au concentrații mai mari în soiurile de Pyrus communis decât în cele de Pyrus pyrifolia. Dintre cei 47 de compuși volatili comuni celor trei soiuri de P. pyrifolia, doar caproatul de etil avea o concentrație semnificativ mai mare decât în cele trei soiuri de P. communis. Decadienoații de metil și de hexil dau caracterul perei europene. O concentrație mare de 2,4-decadienoați în pulpa fructului este acceptată de consumatori. Decadienoatul de etil, numit și ester de pară, are formula C₁₂H₂₀O₂ și o masă molară de 196,29 g/mol. Se găsește în mere, în perele Bartlett, în strugurii Concord, în bere, în brandy de pere și în gutui.
Bucătărie și cultură
În bucătărie, perele rase îndulcesc, în locul zahărului, sosurile pe bază de oțet sau de sos de soia. Se folosesc și la marinarea cărnii, mai ales a celei de vită, ca în preparatul coreean bulgogi, pentru că enzimele lor frăgezesc proteinele din carne. Din cauza prețului relativ mare și a fructelor mari ale soiurilor cultivate, perele se servesc mai ales oaspeților, se oferă cadou sau se mănâncă împreună, în familie. În Asia de Est, florile arborelui sunt prin tradiție un simbol îndrăgit al începutului de primăvară, iar arborele se vede des în grădini și la țară. În Coreea, fructul se numește bae și se cultivă și se consumă în cantități mari. În orașul sud-coreean Naju există un muzeu numit The Naju Pear Museum and Pear Orchard for Tourists.
