Compusul
Esterul de pară este denumirea uzuală a decadienoatului de etil, un compus chimic organic. Denumirea IUPAC este (2E,4Z)-deca-2,4-dienoat de etil. Decadienoatul de etil se găsește în mere, în perele Bartlett, în strugurii Concord, în bere, în rachiul de pere și în gutui.
Molecula are formula C₁₂H₂₀O₂ și o masă molară de 196,29 g/mol. Este un lichid incolor care fierbe între 70 și 72 °C la 0,05 mmHg și are punctul de inflamabilitate la 113 °C. Nu se dizolvă în apă, dar se dizolvă în grăsimi și în etanol.
Esterul de pară și compușii volatili ai perelor
Doi esteri cu miros de pară, (E,Z)-2,4-decadienoatul de metil și cel de etil, se numără printre compușii volatili principali ai perelor Bartlett și Beurre Bosc. La soiurile Packham și longyuanyangli, aceiași doi esteri au fost detectați doar în cantități foarte mici, sub 0,53 ng/g.
La opt soiuri de pere coapte, esterii alcătuiesc între 60 și 98% din totalul compușilor volatili. Acetatul de hexil este esterul principal la toate, cu excepția soiurilor Bosc și Vicar of Winkfield, unde predomină acetatul de butil, și a soiului Seckel, unde predomină 2,4-decadienoatul de etil. Decadienoații au fost detectați la toate cele opt soiuri, dar au variat ca proporție și ca izomerizare. Acetatul de hexil are formula C₈H₁₆O₂ și o masă moleculară de 144,21.
Un studiu asupra a cinci soiuri de pere a identificat 241 de compuși, mai ales esteri, alcooli, aldehide și alchene. Principalii esteri erau acetații, prezenți în concentrații mari: acetatul de metil, de etil, de n-propil, de butil, de pentil, de hexil și de heptil. Hexanalul, (E)-2-hexenalul și 1-hexanolul sunt aici compușii C6 dominanți, iar compușii C6 sunt considerați compuși volatili ai frunzelor verzi, care contribuie la mirosul ierbos al fructelor. La P. ussuriensis și P. communis, esterii sunt componentele volatile principale, iar la P. pyrifolia domină aldehidele.
În același studiu, concentrațiile de aldehide erau mici, cu excepția acetaldehidei, a hexanalului și a (E)-2-hexenalului, iar benzaldehida a fost detectată la toate cele cinci soiuri. Au fost detectați și compuși cu sulf, precum 3-(metilsulfanil)propanoatul de etil. Dintre alchene, α-farnesenul este singurul prezent la toate cele cinci soiuri și are ponderea cea mai mare.
Pomul și fructul lui
Pyrus communis, părul comun, este o specie de păr originară din centrul și estul Europei și din vestul Asiei. Din ea s-au obținut majoritatea soiurilor de pere cultivate în livezi în Europa, America de Nord și Australia. Soiul Bartlett (Williams) este cel mai răspândit soi de pere din lume și asigură aproximativ 75% din producția de pere a Statelor Unite. În lume se cultivă aproximativ 3.000 de soiuri de pere, diferite ca formă și ca gust.
Genul Pyrus a fost descris de Carl Linnaeus în Species Plantarum, în 1753. Romanii cultivau peri și mâncau fructele crude sau gătite, la fel ca merele. În Istoria naturală, Pliniu consemnează trei duzini de soiuri. În 2024, producția mondială de pere a fost de 27,6 milioane de tone, iar China a asigurat 76% din total. Perele se mănâncă proaspete sau gătite, ca desert, iar sucul de pere fermentat se numește perry și se poate distila în rachiu de pere. Lemnul de păr este un material preferat pentru instrumentele de suflat din lemn și pentru mobila de înaltă calitate.
Cuvântul englez pear provine din engleza veche pere sau peru, care vine din latina populară pera, la rândul ei din latinescul pirum. Majoritatea speciilor de păr sunt arbori mici sau mijlocii, iar câteva sunt arbuști. Florile sunt albe, rareori nuanțate cu galben sau roz, și au cinci petale. Fructul este o poamă cu diametrul între 1 și 4 cm la majoritatea speciilor sălbatice, dar la unele forme cultivate ajunge la 18 cm lungime și 9 cm lățime. Para europeană are forma piriformă clasică, cu baza alungită și capătul bombat.
Perele comune se culeg când sunt mature, dar înainte de coacere, iar în această stare se păstrează și se transportă bine dacă sunt ținute la rece. Etilena, un hormon vegetal, accelerează coacerea perelor. Aproximativ 48% din perele emisferei sudice provin din valea Río Negro, în Patagonia, Argentina. Lemnul de păr are fibra deasă și a fost folosit și pentru plăcile de gravură în lemn.
·
Vezi și: Acai · Acerola · Măr · Caisă · Banană · Mură · Afină · Cireașă
