Arborii de Boswellia aparțin familiei Burseraceae, iar oleo-gumirezina speciei B. sacra poartă numele de tămâie sau olibanum. Mai multe specii de Boswellia produc tămâie, printre care B. sacra, B. frereana, B. serrata și B. papyrifera. B. carteri a fost considerată multă vreme o specie separată, dar în anii 1980 s-a stabilit că este un sinonim pentru B. sacra. B. sacra este originară din Oman, Yemen, Somalia și Etiopia. B. frereana este originară din nordul Somaliei. Astăzi, 90% din producția mondială de tămâie vine din Cornul Africii.
Copacii încep să dea rășină pe la opt până la 10 ani. Rășina se obține printr-o incizie mică și superficială în trunchi sau în ramuri ori prin îndepărtarea unei porțiuni din scoarță. La fiecare incizie în scoarța arborelui Boswellia papyrifera se scurge o emulsie albă care, în contact cu aerul, se usucă și se întărește în lacrimi globulare, în formă de pară sau de măciucă. Inciziile se fac de două sau trei ori pe an, iar ultimele dau cele mai bune lacrimi, pentru că au un conținut mai mare de terpene aromatice, sesquiterpene și diterpene. În general, rășinile cele mai opace sunt și cele mai bune. Rășina omaneză de Boswellia sacra se vinde sub numele Houjri, Najdi și Sahli sau Shaebi, după locurile din Dhofar unde se recoltează. Houjri, rășina de primă calitate, are culoarea cea mai deschisă și bucăți mai mari și este cea mai scumpă.
Tămâia conține o gumă asemănătoare gumei arabice, în proporție de 30% până la 36%. Tămâia de Boswellia sacra conține acid 3-acetil-beta-boswellic și acid alfa-boswellic. Incensolul și esterul său acetat, acetatul de incensol, sunt componente abundente ale tămâii. Incensolul este un alcool diterpenic C20. Acetatul de incensol este un diterpenoid macrociclic și este considerat un biomarker al speciilor de Boswellia. Uleiul esențial conține în principal monoterpene și sesquiterpene, precum alfa-pinenul, limonenul și beta-pinenul. Uleiurile de tămâie obținute prin distilare cu vapori de apă nu conțin acizii boswellici, prea puțin volatili, deși aceștia pot apărea în extractele cu solvenți. În uleiurile a trei soiuri omaneze de Boswellia sacra, alfa-pinenul a avut cea mai mare valoare la toate cele trei calități. În uleiul Grade 1 al soiului Najdi, alfa-pinenul ajungea la 79,59%. Aceeași specie de plantă dă randamente diferite de componente active în uleiul esențial, după mediul în care crește.
Mențiunile despre incensul din Țara Punt datează din mileniul al treilea î.Hr. Papirusul Ebers, din jurul anului 1500 î.Hr., aduce unele dintre cele mai vechi dovezi că tămâia era folosită intenționat ca posibilă terapie. Prima mențiune scrisă a tămâii a fost găsită pe un mormânt din Egipt datat în secolul al XV-lea î.Hr. Până în anul 1000 î.Hr., tămâia își făcuse simțită prezența în lumea antică, de la Babilon, Egipt, Roma și Grecia până în China. Romanii socoteau tămâia incensul prin excelență, iar prețul ei ridicat arăta cererea uriașă. În secolul al II-lea d.Hr., sudul Arabiei trimitea în fiecare an peste 3.000 de tone de incens spre Grecia, Roma și lumea mediteraneeană. Cartea Exodului (30:34-38) prescrie tămâia amestecată în părți egale cu trei mirodenii aromatice, pisată și arsă pe altarul sfânt al Cortului din pustiu. Noul Testament pomenește tămâia printre cele trei daruri aduse de magi Pruncului Iisus, alături de aur și smirnă. Tămâia a intrat în ceremoniile bisericești de la începuturile creștinismului. Gustul ei aparte este apreciat de producătorii de gumă de mestecat: în 1987, țările din Africa de Nord au importat circa 500 de tone pentru mestecat.
Studii recente arată că populațiile de copaci de tămâie scad, în parte din cauza exploatării excesive. Copacii incizați intens dau semințe care germinează în proporție de doar 16%, în timp ce semințele copacilor neincizați germinează în proporție de peste 80%. Incendiile, pășunatul și atacurile croitorilor au redus și ele numărul copacilor. Puținele studii clinice au adus dovezi slabe pentru folosirea rășinii de tămâie în anumite boli, dar cercetarea, inconsecventă și de slabă calitate, rămâne neconcludentă.
·
Vezi și: Ulei de elemi · Tămâie · Ulei de tămâie · Rezinoid de tămâie · Tămâie verde
