Gudron de mesteacăn

Pirolizatele brute din lemn sau scoarță de mesteacăn se obțin prin piroliza (distilarea distructivă) lemnului sau a scoarței de Betula pubescens, Betula pendula, Betula lenta sau Betula alba. Uleiul nu se întărește în contact cu aerul. Gudronul din scoarță de mesteacăn este alcătuit în principal din compuși triterpenoidici din familia lupanului și a oleananului. Moleculele cele mai caracteristice sunt betulina și lupeolul. Scoarța de mesteacăn conține între aproximativ 25 și 34% betulină și alte triterpene cu schelet de lupan. Unele dintre aceste molecule se degradează în alte triterpene cu schelet de lupan și de oleanan. Dintre aceste molecule, cele mai frecvente sunt lupenona, betulona, compușii lupa-2,20(29)-dien-28-ol și lupa-2,20(29)-diene, precum și alobetulina. Betulina, lupeolul și produșii lor de degradare sunt markerii chimici folosiți cel mai des pentru a identifica gudronul din scoarță de mesteacăn în descoperirile arheologice. Uleiul de gudron de mesteacăn conține, printre alți constituenți, guaiacol, crezol și pirocatechină. Guaiacolul (CAS 90-05-1) este un compus fenolic și un produs obișnuit al pirolizei lemnului. Uleiul rectificat de gudron de mesteacăn conține în principal guaiacol și crezol, cu cantități mai mici de creozol și xilenol și, probabil, urme de fenol. Se dizolvă în uleiuri, grăsimi sau cloroform și parțial în alcool. Pentru uleiul rectificat se indică o densitate relativă între 0,900 și 0,920.

Reglementare

Standardul IFRA privind pirolizatul de lemn de mesteacăn, publicat în 2013 (Amendamentul 47), prevede că pirolizatele brute din lemn sau scoarță de mesteacăn nu trebuie folosite ca ingredient de parfum în niciun produs finit. Se pot folosi numai uleiurile de gudron de mesteacăn rectificate (purificate) care respectă limitele standardului pentru hidrocarburile aromatice polinucleare (HAP). Benzopirenul și 1,2-benzantracenul servesc drept markeri pentru HAP. Dacă uleiul se folosește singur sau împreună cu ulei rectificat de cade, de styrax sau de opopanax, concentrația totală a celor doi markeri nu trebuie să depășească 1 ppb în produsul final. Standardul acoperă riscul de carcinogenitate și genotoxicitate legat de eliberarea hidrocarburilor polinucleare.

Legătura cu pielea rusească

Pielea rusească își datorează mirosul caracteristic uleiului de gudron de mesteacăn, folosit la prepararea ei. Este o piele tăbăcită rezistentă la apă, unsă după tăbăcire cu ulei din scoarță de mesteacăn. Impregnarea cu ulei ținea departe insectele și îi dădea pielii un miros aparte și plăcut, socotit semn de calitate.

Materii înrudite

Uleiul de gudron de mesteacăn are proprietăți asemănătoare cu ale uleiului de cade. Se poate deosebi de alte gudroane care l-ar putea înlocui: soluția apoasă obținută prin agitarea câtorva picături de gudron cu apă capătă o culoare roz cu o soluție de cianură de potasiu, iar amoniacul o intensifică.

Alte utilizări

Gudronul din scoarță de mesteacăn s-a folosit și ca dezinfectant, la întreținerea pieilor și în medicină. Uleiul de gudron din scoarță de mesteacăn are proprietăți antiseptice puternice, datorită cantității mari de derivați fenolici și terpenoidici. Gudronul din scoarță de mesteacăn este și unul dintre componentele linimentului Vishnevsky. Uleiul de gudron de mesteacăn se aplică extern, ca unguent sau ca săpun în concentrație de 10%, în eczeme, psoriazis și alte afecțiuni ale pielii. Amestecat cu uleiuri esențiale, ține departe țânțarii. Uleiul de gudron din scoarță de mesteacăn alungă eficient gasteropodele, iar efectul durează aproximativ două săptămâni. Amestecat cu vaselină și aplicat pe un gard, uleiul le poate ține departe până la câteva luni.

·

Vezi și: Lemn ambrat · Andiroba · Bakhoor · Note balsamice · Rezinoid de benzoe · Benzoat de benzil · Salicilat de benzil · Ambră albastră