Petunia face parte din familia Solanaceae, subfamilia Petunioideae. Floarea populară cu același nume își ia epitetul din franceză, care a preluat cuvântul pétun, „tutun”, dintr-o limbă tupi-guarani. Petuniile sunt polenizate în general de insecte, cu excepția speciei P. exserta, rară, cu flori roșii, polenizată de colibri.
Hibridul Petunia × atkinsiana cuprinde toate petuniile hibride dintre P. axillaris și P. integrifolia. P. axillaris, petunia mare albă sau petunia parfumată noaptea, are flori alb-gălbui care miros noaptea, cu tuburi lungi și subțiri și deschideri ușor turtite. Florile ei, singurele albe din gen, au între 3 și 7 cm lungime. Specia este originară din zona temperată a Americii de Sud: sudul Braziliei, părți din Argentina și Uruguay. Moleculele odorante emise de hibrizi seamănă în general cu cele ale speciei P. axillaris.
P. integrifolia, o specie cu flori violete, mici și late, fără miros puternic, este vizitată ziua de albine. P. axillaris, o specie cu flori albe și înguste, este vizitată noaptea de molii-sfinx și începe să emită un miros puternic la amurg. Florile soiului hibrid Mitchell miros doar seara și noaptea. Benzenoidele volatile sunt compușii principali ai mirosului floral al acestui soi. Benzoatul de metil este principalul compus volatil floral al petuniei, iar alternanța zilnică dintre lumină și întuneric este semnalul principal care stabilește momentul emisiei lui. La Petunia hybrida, emisiile volatile sunt dominate de produșii căii benzenoide/fenilpropanoide a compușilor volatili florali, iar cei mai importanți patru sunt benzoatul de metil, benzoatul de benzil, benzaldehida și izoeugenolul.
La soiul Mitchell, factorul de transcripție ODORANT1 controlează sinteza benzenoidelor volatile. În soiul fără miros W138, nivelul transcriptului său este de doar 10% din cel al soiului Mitchell. Experimentele cu gena de ceas LATE ELONGATED HYPOCOTYL (PhLHY) arată că aceasta fixează direct momentul emisiei volatile florale: restrânge la orele de seară expresia genei ODO1 și a altor gene ale căii volatile. Experimentele au arătat că molia-sfinx Manduca sexta preferă plantele parfumate și că, de aproape, mirosul îi hotărăște alegerea.
Florile de Petunia integrifolia emit mai ales benzaldehidă. Florile subspeciei P. axillaris axillaris emit un amestec de benzenoide și fenilpropanoide volatile, printre care izoeugenol și eugenol. Florile subspeciei P. axillaris parodii nu emit nici izoeugenol, nici eugenol, dar petalele lor conțin mult acetat de dihidroconiferil. La această subspecie, gena izoeugenol-sintazei are o mutație de decalare a cadrului de citire care o inactivează. Printre compușii volatili emiși de petalele ei s-au identificat benzaldehida, alcoolul benzilic, benzoatul de metil, acetatul de benzil, salicilatul de metil, benzoatul de benzil și salicilatul de benzil. Eugenolul are un miros plăcut, condimentat, de cuișoare. Salicilatul de metil este un lichid incolor, vâscos, cu miros dulce, fructat, care amintește de berea din rădăcini (root beer).
·
Vezi și: Abelia · Floare de migdal · Alfa-terpineol · Alstroemeria · Heuchera · Amarilis · Floarea-lunii · Floare de ametist
