Fructe roșii

„Fructele roșii” din parfumerie sunt o ficțiune: un acord compus în întregime din molecule de sinteză, deoarece nu există nicio extracție viabilă comercial a mirosului de zmeură, căpșună sau coacăză roșie. Fructul conține cantități infime din compusul care îi dă caracterul: zmeura coaptă dă doar între 1 și 4 mg de cetonă de zmeură pe kilogram. Tot ce numește un parfumier „fructe roșii” este arhitectură, nu recoltă.

Moleculele din spatele iluziei

Scheletul oricărui acord de fructe roșii este cetona de zmeură (frambinonă, CAS 5471-51-2), o cetonă fenolică cu un caracter intens dulce, pudrat, de fructe de pădure. Singură, miroase a bomboană. Asociată cu beta-ionona (CAS 14901-07-6), care aduce o umbră de violetă și lemn, și cu cis-3-hexenolul (CAS 928-96-1), care dă o aciditate verde, de frunză, acordul capătă tensiunea acid-dulce pe care nasul o ia drept „fruct adevărat”. Metilfenilglicidatul de etil (CAS 77-83-8), numit uzual aldehidă de căpșună sau Aldehyde C-16, împinge acordul spre căpșună: de dulceață, cumarinic, cu o ușoară asprime epoxidică.

Comportamentul în compoziții

Acordurile de fructe roșii funcționează aproape exclusiv ca note de vârf. Constituenții lor sunt esteri și cetone cu greutate moleculară mică spre medie: volatili, difuzivi și de scurtă durată. Frambinona în sine are o persistență rezonabilă pe bandeletă, dar într-o compoziție completă efectul „de fructe” atinge vârful în primele cincisprezece minute și se subțiază într-o dulceață slabă până la inimă. Parfumierii ancorează adesea efectul cu gama-decalactonă (lactonă de piersică) sau cu butirat de etil (ester de ananas și fructe de pădure), ca să prelungească impresia fructată până în faza finală. Acordul se potrivește bine cu trandafirul, litchiul și violeta, materii care au în comun căile iononelor și ale citronelolului, și nu se împacă cu notele animalice grele, care îi aplatizează profilul strălucitor într-o dulceață tulbure.