Tonka
Lumea Albâtre Sépia
Sweetgrass

Iarbă dulce: două plante cu același nume, una arsă, alta împletită

· 13 min · PREMIEREPEAUȘapte parfumuriUnul dintre ele vă privește
Tonka
Materia primă

Sweetgrass is a fragrant perennial grass of the cool northern world, accepted by Kew as Anthoxanthum nitens and often still called Hierochloe odorata. It is braided, dried and burned in ceremony by many Indigenous peoples, and its sweet vanilla scent comes from coumarin. In the American South the word also names a different grass, woven into Gullah baskets.

Data19.11.26
Lectură13 min
DePREMIEREPEAU
Materie primăTonka

Ce este iarba dulce?

Iarba dulce este o graminee perenă parfumată din lumea nordică răcoroasă, împletită, uscată și arsă în ceremonie de multe popoare indigene. Numele acceptat de Kew este Anthoxanthum nitens, iar multe pagini folosesc încă vechiul Hierochloe odorata. În sudul Americii, același cuvânt numește o altă iarbă, țesută în coșuri.

Paginile care se clasează pentru iarbă dulce în Statele Unite sunt de acord în trei privințe. Se împletește și se arde. Numele ei latin este Hierochloe odorata. Și conține cumarină, pe care două dintre ele o numesc anticoagulant. Extensia Universității de Stat din Dakota de Sud scrie: „Cumarina este de asemenea un anticoagulant și este derivatul natural al medicamentului modern pentru subțierea sângelui.” Un blog de gospodărie scrie: „Iarba dulce conține cumarină, un anticoagulant”. Niciunul nu numește un studiu. Prima afirmație se susține. A doua este numele mai vechi, pe care Kew îl clasează acum sub un alt gen. A treia se sprijină pe o poveste care a început cu o altă plantă, un trifoi stricat. O lucrare de laborator despre iarba dulce a testat țânțari, nu sânge.

Două plante numite iarbă dulce

Cuvântul numește două graminee care nu sunt aceeași plantă. Una este iarba nordică ce se arde. Cealaltă este iarba din coșurile Gullah din Carolina de Sud. Serviciul de conservare al Departamentului Agriculturii al Statelor Unite o dă pe cea de-a doua drept „gulfhairawn muhly, Muhlenbergia filipes”, nativă pe coastele sudice ale Atlanticului și ale Golfului. Kew tratează Muhlenbergia filipes ca sinonim al Muhlenbergia sericea. Ambele graminee aparțin familiei gramineelor, Poaceae, și unor genuri diferite.

Iarba împletită și arsă Iarba de coș din Lowcountry
Numele acceptat de Kew Anthoxanthum nitens Muhlenbergia sericea, cu M. filipes ca sinonim
Nume mai vechi sau comune Hierochloe odorata, iarbă sfântă, iarbă de vanilie, iarbă de bizon Muhly de golf
Răspândire Emisfera nordică subarctică și temperată Coastele sudice ale Atlanticului și ale Golfului
Miros, așa cum îl descrie sursa Dulce, cu o notă de vanilie, atribuită cumarinei Un parfum proaspăt de mătase de porumb
Utilizare Împletire, ardere, parfum, păstrarea hainelor Coșuri împletite în spirală

Lista Kew a plantelor native pentru iarba arsă nu numește niciun stat de pe coasta sudică. Carolina de Sud, Georgia și Florida nu apar pe ea. Cele două plante nu se întâlnesc pe harta pe care o dau sursele.

Hierochloe odorata sau Anthoxanthum nitens?

Ambele nume sunt folosite pentru iarba nordică. Plants of the World Online de la Kew acceptă Anthoxanthum nitens, publicat pentru prima dată în 1985, și listează 54 de sinonime pentru el. Hierochloe odorata, publicat în 1812, este unul dintre ele. Pagina Kew înregistrează de asemenea o taxonomie alternativă, urmată de o bază de date Kew despre graminee și de baza de date a plantelor USDA, care citează planta ca Hierochloe odorata. Așadar, o pepinieră care scrie numele vechi folosește un nume pe care o bază de date americană importantă îl folosește încă.

Anul Denumirea din lista Kew Unde a fost publicată
1753 Holcus odoratus L. Species Plantarum, pagina 1048
1787 Poa nitens Weber, baza denumirii acceptate Supplementum Florae Holsaticae, pagina 6
1789 Savastana hirta Schrank Baierische Flora, volumul 1
1812 Hierochloe odorata (L.) P.Beauv. Essai d'une nouvelle agrostographie
1915 Torresia odorata (L.) Hitchc. American Journal of Botany 2
1985 Anthoxanthum nitens (Weber) Y.Schouten & Veldkamp Blumea 30

Cea mai veche denumire din listă este cea tipărită de Linnaeus în 1753. (L.) de după Hierochloe odorata îi este atribuit, ceea ce reiese din citarea autorului. NativeTech adaugă că, în regiunea Marilor Lacuri, iarba era numită istoric Torresia odorata, denumirea folosită de Frances Densmore.

GBIF include printre denumirile sale engleze holy grass, bison grass, manna grass, vanilla grass și Seneca grass.

Unde crește iarba dulce în SUA?

Kew o plasează în nordul răcoros al lumii: „Arealul nativ al acestei specii este emisfera nordică subarctică și temperată.” În America de Nord, lista arealului nativ merge de la Alaska, Alberta și Labrador prin Marile Câmpii și Munții Stâncoși până în New England și mai departe până în Arizona, New Mexico și New Jersey. Sunt numite totodată Marea Britanie, Irlanda, Franța, Germania, Norvegia, Finlanda, Islanda, Mongolia, Coreea și Nepal. NativeTech o numește „o plantă circumboreală, comună la nord de 40 de grade latitudine nordică, în Asia, Europa și America de Nord”.

South Dakota State University Extension o plasează în câmpie: „Crește în Marile Câmpii de Nord, în zone umede și pe malurile râurilor și pâraielor.”

Cum miroase iarba sfântă?

Dulce și asemănător vaniliei, iar sursele pun acest lucru pe seama cumarinei. South Dakota State University Extension descrie mirosul ca fiind „apropiat de vanilie” și numește cumarina drept cheia „parfumului său caracteristic”. The Good Scents Company, o bază de date de parfumerie, consemnează mirosul cumarinei pure ca dulce, fân, fân proaspăt cosit și tonka. Lista se referă la moleculă, nu la iarbă.

Mirosul se schimbă odată cu starea frunzei. ICT Inc, într-o postare din 2012 semnată de Bob Joseph, afirmă că mirosul „se intensifică atunci când plouă sau când este ars”. Un blog de gospodărie spune: „Umedă sau arsă, parfumul fascinant al plantei revine cu intensitate maximă.” NativeTech notează că iarba recoltată după expunerea la îngheț are un miros slab. Niciuna dintre surse nu explică chimismul schimbării.

Cumarina este C9H6O2, CAS 91-64-5, în fișa PubChem. Un articol din 2015 despre ierburile parfumate din Norvegia enunță regula generală: „Unele specii de ierburi sunt mai bogate în cumarină și astfel mai dulce parfumate decât altele.” Iarba de coș din Carolina de Sud este numită pentru „o aromă proaspătă de mătase de porumb”, spune USDA. Aceeași moleculă dă fânului mirosul său.

Pentru ce foloseau nativii americani iarba dulce?

Multe lucruri, iar sursele sunt de acord doar în linii mari. Utilizările diferă de la o națiune la alta, iar instituțiile de mai jos vorbesc pentru ele însele, nu pentru fiecare popor. Pagina de învățătură a Universității din Manitoba, atribuită lui Leah Fontaine în 2022, spune: „Există învățături diverse despre iarba dulce”. Așază planta între patru plante medicinale sacre, alături de tutun, salvie și cedru.

NativeTech, un site de cercetare despre tehnologia și arta nativilor americani, rezumă: „De obicei este împletită, uscată și arsă.” Adaugă: „Împletiturile de iarbă dulce mocnesc și nu produc flacără deschisă când sunt arse.” Mai relatează că iarba dulce este adesea arsă la începutul unei rugăciuni sau ceremonii. Citând-o pe Frances Densmore despre Chippewa, consemnează că „tinerii, în special tinerii bărbați, purtau o împletitură de iarbă dulce, tăiau 2 sau 3 inci din ea și o ardeau ca parfum.” Acesta este textul lui Densmore așa cum îl tipărește NativeTech.

Un articol din 2016 din Journal of Agricultural and Food Chemistry consemnează, ca rezumat al autorilor privind utilizarea documentată, că „atât Flatheads din Montana, cât și Blackfoot din Alberta” foloseau „material vegetal împletit într-un săculeț în haine sau îl ardeau de la un capăt ca tămâie”. NativeTech relatează de asemenea coșuri împletite în spirală ale Chippewa și iarbă dulce împletită țesută în coșurile de frasin ale Waban-aki. Extensia Universității de Stat din Dakota de Sud spune că este „uscată și arsă ca tămâie” pentru ceremonii.

Ce înseamnă când cineva îți dă iarbă dulce?

Nu există un sens unic, iar sursele o spun. Ele nu sunt de acord cu privire la ce reprezintă cele trei fire, fiecare ca învățătură a unui anumit popor sau a unei anumite școli, niciuna ca regulă pentru toți.

Sursă Ce reprezintă cele trei părți ale împletiturii
Universitatea din Manitoba, pachet de învățătură atribuit lui Leah Fontaine, 2022 Trei posturi: blândețe, dragoste și bunătate
Aceeași pagină Frunze aranjate în trei grupuri de câte șapte, în cinstea celor șapte bunici: dragoste, respect, adevăr, înțelepciune, onestitate, curaj și smerenie
ICT Inc, învățătura Anishinaabek Minte, trup și suflet
ICT Inc, unele Prime Națiuni Dragoste, bunătate și onestitate

ICT Inc adaugă că, pentru Anishinaabek, iarba „este considerată a fi părul sacru al lui O'gushnan, Mama Pământ”. Pagina Universității din Manitoba spune: „Împletirea este un act social și semnifică o legătură culturală”. Un dar de iarbă dulce poartă așadar învățătura celor care îl oferă, nu un sens unic.

Cum se recoltează, se împletește și se arde iarba dulce?

Sursele sunt de acord asupra modului înainte de metodă. ICT Inc spune că cea mai bună perioadă de recoltare este de la sfârșitul lui iunie până la începutul lui iulie și că nu trebuie „niciodată culese smulgând tulpinile, deoarece aceasta va deteriora sistemul radicular”. Adaugă că anishinaabek îi explică spiritului de ce este culeasă iarba, adesea cu o ofrandă de tutun. NativeTech indică același sezon.

Grădina medicinală Youngken a Universității din Rhode Island dă motivul împletiturii în termeni practici: „Planta este recoltată și păstrată împletită pentru a ține iarba laolaltă și a-i păstra mirosul.” Ghidul său audio adaugă că un loc întunecos și uscat păstrează mirosul mai mult decât lumina. Împletitura, uscată, „poate fi apoi arsă ca un băț de afumare pentru a atrage energie bună”.

O împletitură mocnește în loc să flăcăreze, iar lucrarea din 2016 o descrie arsă de la un capăt. Are o a doua utilizare. Un blog de gospodărie și Serviciul de extensie al Universității de Stat din Dakota de Sud spun amândouă că împletiturile uscate se atârnă în dulapuri sau sertare pentru a menține hainele proaspete, iar serviciul de extensie adaugă „alungă moliile”. Nu s-a găsit niciun test al acestei afirmații. Pentru alte materiale fumegânde, vedeți fum și tutun.

Iarba mirositoare în Norvegia, o tradiție sami

Iarba împletită crește și în Europa, la fel și obiceiul. În 2015, T. Alm a publicat „Scented grasses in Norway, identity and uses” în Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine. El constată că principala specie din spatele tradiției ierbii mirositoare norvegiene este iarba dulce: „De departe cea mai importantă specie de iarbă din spatele tradiției «ierbii mirositoare» din Norvegia este Hierochloë odorata.”

Denumirile locale înseamnă „iarbă mirositoare” în trei limbi: luktegress în norvegiană, háissasuoidni în sami de nord și hajuheinä în finlandeză. Iarba era culeasă și „folosită ca parfum, pentru păstrarea cu hainele”. Alm scrie: „Doar frunzișul de Hierochloë oferă material potrivit pentru realizarea împletiturilor tradiționale.” Deoarece tradiția este concentrată în extremul nord, el sugerează că „a fost la origine în principal o tradiție sami, preluată de vecinii lor”.

Respinge iarba dulce țânțarii?

Într-un test de laborator pe extracte, da. În 2016, Charles Cantrell și colegii săi au testat extracte de iarbă dulce într-un test de hrănire in vitro pe țânțarul Aedes aegypti. Ei raportează că „hidrodistilatul a avut cel mai ridicat nivel de descurajare a înțepăturii țânțarilor”. Fracțiile active conțineau fitol, cumarină și 2-metoxi-4-vinilfenol, iar „fitolul și cumarina s-au dovedit ambele responsabile de descurajarea înțepăturii la Ae. aegypti”. Ei concluzionează că rezultatul lor „validează utilizarea sa tradițională ca descurajant al insectelor care înțeapă”.

Testul a folosit extracte și țânțari, nu oameni și nu o împletitură care arde. Serviciul de extensie al Universității de Stat din Dakota de Sud numește iarba dulce un repelent natural puternic împotriva țânțarilor pentru o curte. Pagina respectivă nu citează niciun test privind arderea ei.

Este sweetgrass un anticoagulant?

Aceasta este afirmația din fruntea articolului, iar înregistrarea este mai îngustă decât paginile care o repetă. Acest capitol raportează ce spun sursele. Nu oferă niciun sfat.

Cele două pagini citate mai sus afirmă că cumarina este un anticoagulant. Povestea anticoagulantului începe în altă parte. Journal of Biological Chemistry a publicat lucrarea grupului lui Karl Paul Link în 1941 sub titlul „Studies on the hemorrhagic sweet clover disease”. Titlul vorbește despre sulfină, o plantă diferită de iarba dulce.

Singura lucrare de laborator despre iarba dulce este testul împotriva țânțarilor din 2016, iar aceasta nu raportează nicio constatare privind sângele sau coagularea. Aici nu este citat niciun studiu despre iarba dulce și sângele la oameni.

Este cumarina interzisă?

Ca moleculă, cumarina are înregistrări și o regulă alimentară. Acestea nu arată nicio interdicție a cumarinei în parfum și nu stabilesc limite. O înregistrare nu este un verdict de siguranță.

Corp Ce spune înregistrarea
Comisia Europeană, CosIng COUMARIN, CAS 91-64-5, funcție de parfumare, o restricție conform Anexei III, referința III/77, stare activă
Lista de transparență IFRA Înscrisă, o intrare între cele 3.691 de rânduri ale listei, care consemnează materialele folosite în parfumerie
ECHA Cumarină, număr EC 202-086-7, înregistrată REACH
eCFR al SUA, titlul 21, secțiunea 189.130 Alimentele cu cumarină adăugată sau boabe de tonka sunt considerate falsificate, printr-un ordin din 5 martie 1954

Regula americană este scrisă pentru alimente. Textul ei spune: „Alimentul care conține cumarină adăugată ca atare sau ca constituent al boabelor de tonka sau al extractului de tonka este considerat falsificat conform legii”. Este vorba despre cumarină adăugată, nu despre iarba dulce și nu despre parfum. Pentru istoria moleculei și limitele ei în parfumerie, vedeți cumarina, iar pentru boabe, boabele de tonka.

Coșurile din iarbă dulce din Carolina de Sud

Iarba coșurilor Gullah are o altă istorie. Serviciul de conservare al USDA spune că comunitatea Gullah, descendenți ai africanilor înrobiți din zona de coastă a Carolinei de Sud, folosește frunzele acesteia ca bază pentru coșurile împletite în spirală și că meșteșugul „provine din ținuturile natale africane ale sclavilor”. Pagina enumeră celelalte materiale: ace de pin cu frunze lungi, tulpini de iuncă neagră și fâșii de palmier pitic.

Pagina este clară în privința scopului. „Scopul inițial al acestor coșuri era în întregime funcțional, în principal pentru activitățile de producție a orezului.” Astăzi coșurile sunt o formă de artă, iar vânzarea lor este „o sursă majoră de venit pentru coșarii Gullah”. Aceeași pagină spune că populațiile plantei din Carolina de Sud au fost „grav afectate de urbanizare” și că cele rămase sunt greu accesibile. Corpul de Ingineri al Armatei SUA, districtul Charleston, plantează semințe colectate în anii 1990 pentru ca coșarii să le poată recolta.

Pentru alte materiale arse pentru mirosul lor, vedeți tămâia, bakhoor și dukhan.

Întrebări frecvente

Pentru ce foloseau nativii americani iarba dulce?

Sursele descriu împletirea, arderea în rugăciune, smudging-ul și ceremonia, și țeserea în coșuri. Un studiu din 2016 consemnează că Flatheads din Montana și Blackfoot din Alberta purtau împletituri în haine sau le ardeau ca tămâie. Obiceiurile diferă de la națiune la națiune, așa că un singur răspuns pentru toate popoarele ar fi greșit.

Unde crește iarba dulce în SUA?

Kew listează iarba arsă, Anthoxanthum nitens, ca originară din Alaska și din statele nordice, prin Marile Câmpii și Munții Stâncoși până în New England, și până în Arizona, New Mexico și New Jersey. Este de asemenea originară în Europa și Asia. Iarba pentru coșuri din Carolina de Sud este o plantă diferită, de pe coastele sudice.

Ce înseamnă când cineva îți dă iarbă dulce?

Învățăturile diferă. Pagina de învățături a Universității din Manitoba spune că împletitura reprezintă trei atitudini: blândețe, iubire și bunătate. ICT Inc raportează minte, trup și suflet pentru Anishinaabek, și iubire, bunătate și onestitate pentru unele Prime Națiuni. Sunt învățături ale unor popoare anume, nu o regulă unică pentru orice dar de iarbă dulce.

Miroase iarba dulce a vanilie?

Sursele spun că da. Extensia Universității de Stat din Dakota de Sud descrie mirosul ca fiind asemănător cu vanilia și numește cumarina drept cheia aromei sale caracteristice. The Good Scents Company descrie cumarina pură ca dulce, fân, fân proaspăt cosit și tonka. ICT Inc afirmă că mirosul devine mai puternic în ploaie sau când iarba este arsă.

Este iarba dulce aceeași cu iarba din coșurile din Charleston?

Nu. USDA numește iarba coșurilor Gullah drept Muhlenbergia filipes, originară din zonele de coastă sudice ale Atlanticului și ale Golfului, cu o aromă de mătase de porumb. Iarba arsă de la Kew este Anthoxanthum nitens, iar lista sa de plante originare nu menționează niciun stat de pe coasta sudică. În uzul american, cuvântul iarbă dulce acoperă ambele.

Respinge iarba dulce țânțarii?

Un studiu de laborator din 2016 a testat extracte de iarbă dulce într-un test de hrănire a țânțarilor și a constatat că hidrodistilatul a oferit cea mai mare descurajare a înțepăturilor. Studiul a indicat fitolul și cumarina drept responsabile. Testul a folosit extracte pe Aedes aegypti, nu pe oameni sau pe o împletitură aprinsă, iar rezumatul nu oferă procente.

Este sweetgrass un anticoagulant?

Două pagini de clasament spun că cumarina este un anticoagulant. Povestea anticoagulantului aparține dicoumarolului, găsit în trifoiul dulce alterat și studiat de grupul lui Link în 1941. Singura lucrare de laborator despre sweetgrass a testat țânțari. Nu este citat niciun studiu despre sweetgrass și sângele oamenilor.

Este cumarina interzisă?

Înregistrările arată listări și o singură regulă alimentară, nu o interdicție privind parfumurile. CosIng listează cumarina ca ingredient de parfumare cu o restricție din anexa III, lista IFRA o include, iar substanța este înregistrată REACH. Regulile alimentare din SUA consideră cumarina adăugată sau boabele de tonka drept adulterante.

Surse

  • Kew, Plants of the World Online, Anthoxanthum nitens (Weber) Y.Schouten & Veldkamp, nume acceptat, areal natural și 54 de sinonime. Consultat la powo.science.kew.org pe 19 noiembrie 2026. GBIF species 2703346, denumiri comune. Înregistrarea Kew WCVP pentru Muhlenbergia filipes, prin IPNI.
  • USDA Natural Resources Conservation Service, „Sweetgrass - a historically important native grass for coastal conservation”, 24 august 2022.
  • C. L. Cantrell, A. M. Jones și A. Ali, „Isolation and Identification of Mosquito (Aedes aegypti) Biting-Deterrent Compounds from the Native American Ethnobotanical Remedy Plant Hierochloë odorata (Sweetgrass)”, Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2016. DOI 10.1021/acs.jafc.6b01668. Rezumat consultat la Europe PMC.
  • T. Alm, „Scented grasses in Norway--identity and uses”, Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2015. DOI 10.1186/s13002-015-0070-y. Rezumat consultat la Europe PMC.
  • University of Manitoba, Centre for the Advancement of Teaching and Learning, „Sweetgrass Teaching Bundle”, atribuit lui Leah Fontaine, 2022. ICT Inc, „Indigenous Sacred Plants: Sweetgrass”, Bob Joseph, 5 iunie 2012. NativeTech, „Native American Uses for Sweetgrass”, citându-l pe F. Densmore (1974). University of Rhode Island, Youngken Garden, pagina despre sweetgrass.
  • South Dakota State University Extension, „Sweetgrass and White Sagebrush: Native Plants with Medicinal Uses”. Insteading, „The Many Uses of Sweetgrass”.
  • Înregistrarea PubChem pentru cumarină (CID 323) și descriptorii Good Scents Company prin datele Pyrfume. CosIng al Comisiei Europene, ingredientul 33057. Lista de transparență IFRA. Înregistrarea de substanță ECHA 100.001.897. eCFR din SUA, titlul 21, secțiunea 189.130.
  • C. F. Huebner și K. P. Link, „Studies on the hemorrhagic sweet clover disease”, Journal of Biological Chemistry 138: 529-534, 1941, înregistrare Crossref. Prima pagină Google pentru „sweetgrass” în Statele Unite, consultată pe 19 noiembrie 2026.
ALBÂTRE SÉPIA
Parfumul

Albâtre Sépia

IncensTrufă albăPiper negruPiper rozVanilie dublăTuș de ChinaVioletă mineralăPatchouli

Extrait de parfum în concentrație de 20%. 8 note, printre care incens și trufă albă.

Citiți și

3

Urmează

Jurnal de parfumerie