Arnică

Arnica montana, numită și otrava leopardului, tutun de munte sau arnică de munte, este o plantă europeană cu flori din familia Asteraceae. Este o plantă erbacee perenă, aromatică, înaltă de circa 18 până la 60 cm. Fiecare capitul are în centru flori tubulare galben-portocalii, înconjurate de 10 până la 15 flori ligulate galbene. Planta s-a folosit ca remediu din plante, dar dovezile clinice nu sunt suficiente pentru a-i susține uzul terapeutic. Unguentele preparate din ea se folosesc împotriva vânătăilor, entorselor, reumatismului, varicelor și a diverselor infecții ale pielii.

Origine și producție

Arnica montana este răspândită în cea mai mare parte a Europei. Lipsește din Insulele Celtice și din peninsulele Italică și Balcanică. Crește mai ales pe pajiștile alpine, până la aproape 3.000 m. Nu crește pe soluri calcaroase. Planta devine tot mai rară, mai ales în nordul arealului, în mare parte din cauza agriculturii tot mai intensive și a culesului comercial din flora spontană. Arnica se numără printre plantele medicinale europene ale căror populații sunt considerate în declin. În Estonia se cultivă pe scară largă. Franța și România o produc pentru piața internațională. Florile se recoltează când sunt complet dezvoltate și se usucă fără bractee și fără receptacul.

Chimie

Principalii constituenți ai speciei Arnica montana sunt uleiurile esențiale, acizii grași, timolul, lactonele sesquiterpenice de tip pseudoguaianolid și glicozidele flavanonice. Sesquiterpenele pseudoguaianolide alcătuiesc între 0,2% și 0,8% din capitul. Este vorba de toxina helenalină și de esterii ei grași. Helenalina, o lactonă sesquiterpenică toxică, are formula C₁₅H₁₈O₄. Se cunosc două chemotipuri de Arnica montana: tipul cu helenalină, originar din Europa Centrală, și tipul cu dihidrohelenalină, care conține doar urme de helenalină, originar din Spania. În uleiurile esențiale din rădăcinile și rizomii plantei, componentele principale sunt 2,5-dimetoxi-p-cimenul și eterul metilic al timolului. Extractul CO2 standardizat conține între 0,2% și 0,4% ulei esențial. Mai conține și esteri ai triterpendiolilor arnidiol, faradiol, maniladiol și calenduladiol.

Siguranță

Agenția americană Food and Drug Administration a clasificat Arnica montana drept plantă nesigură, din cauza toxicității. Nu trebuie luată pe cale orală și nici aplicată pe pielea lezată, unde poate fi absorbită. Aplicată pe piele, arnica poate provoca dermatită de contact.

Încercați cele șapte parfumuri, toate extrait de parfum, în DISCOVERY SET.